Aceasta s-a transmis ”din tata-n fiu”, în condiţiile în care spaţiul public nu era nici pe departe deschis, aşa cum este acum. Prin urmare, zestrea aceasta simbolica a ajuns sa atârne uneori ca o ghiulea de picioarele noastre, iar alteori de gândirea noastra, împiedicându-ne în drumul nostru spre Unire. Lasând metaforele la o parte, cred ca a venit demult timpul sa învaţam ceva din deriva tristului pseudostat R.Moldova şi a celuilalt segment, mai mare, a naţiunii române, statul român de azi.

Şi acum, câteva comentarii în legatura cu declaraţiile Maiei Sandu privitoare la Unire, facute în cadrul congresului PAS. În afara de senzaţia ca facem ceva util, repetarea ideii ca Unirea e salvarea noastra este inutila. Pentru oamenii rezonabili, faptul ca Unirea trebuie sa aiba loc la un moment dat, separarea noastra fiind un abuz internaţional (întrebaţi-i pe Ribentropp şi Molotov de ce), ar trebui sa fie evident.

Abia daca ne punem de acord cu toţii în aceasta privinţa, cred ca vom putea ajunge undeva. Iar când spun ”cu toţii” ma refer atât la cei care astazi traiesc din marea tema a Marii ReUniri (clientela unionista a câtorva vârfuri de lance de la PSD, PNL, PMP, USR, Acţiunea 2012 // PUN, PL, ODIP etc.), cât şi la cei care încearca sa construiasca ceva în concordanţa cu cealalta viziune, mai puţin naţionalista şi mai mult patriotica, de construcţie a unei societaţi demne de a deveni parte a Uniunii Europene.

Observaţi ca am trecut între paranteze mai toate formaţiunile proeuropene/unioniste care au legatura cu subiectul, de pe ambele maluri ale Prutului. Am facut asta întrucât fiecare dintre aceste formaţiuni are în componenţa sa grupuri consistente de unionişti, pe alocuri chiar majoritare, mai bine sau mai rau intenţionaţi, sinceri sau doar declaraţi.

Aceasta noua realitate ar trebui sa ne împinga spre o noua abordare, în care tema Unirii n-ar trebui sa constituie un obiectiv, ci o aspiraţie care are legatura cu un set de credinţe şi valori, mai curând decât cu un program politic al celui mai frumos lider unionist, secondat de cei mai unionişti dintre unionişti. Un program politic/partizan unionist a putut fi funcţional la începutul anilor 90, imediat dupa independenţa, cât Unirea era realizabila ”aici şi acum”.

Dar oportunitatea a fost ratata (întrebaţi-i pe Iliescu şi Snegur de ce şi cum), iar noi suntem obligaţi sa ne repliem. La vremuri noi cu abordari noi, unde prioritaţile nu pot fi altele decât edificarea unei societaţi (daca ni se pare absurd termenul ”stat”) dezvoltate, civilizate şi rezonabil de corupte. Pentru ca, pâna la urma e vorba de nişte oameni concreţi, mai mult decât de un stat abstract (fie acesta R.Moldova, România sau ce-or vota copiii noştri sa iasa din Unirea celor doua).

Iar oamenii aştia concreţi au nevoie de un trai mai bun, de siguranţa zilei de mâine, de activitaţi culturale, de divertisment, de porţi şi cai deschise pentru a circula, cu tot cu bunurile şi capitalul lor, aşa cum zic principiile europene în baza carora am obţinut şi acel regim liberalizat de vize. Nu-i aşa ca s-au mai schimbat lucrurile de atunci? Nu-i aşa ca oameni cu totul închişi la minte şi-au schimbat în bine viziunile despre România? Nu-i aşa ca aceiaşi oameni speriaţi de ”jandarmul român” au vazut ca acesta are şi rolul pozitiv de a pune corupţii la racoare? Şi au vrut şi ei.

Iar acest succes n-ar fi fost posibil daca ne-am fi concentrat pe lozinci nostalgice în loc de reforme. Am fi strigat şi acum ca vrem Unire. Doar ca de dupa sârma ghimpata de la graniţa de est a UE. Apropo de reforme şi de nivelul de integrare europeana la care am ajuns azi (nu datorita guvernanţilor corupţi, ci a necesitaţilor concrete ale concetaţenilor noştri concreţi), vedeţi acest update de la Delegaţia UE. Unora le-ar putea crea un şoc, pentru ca nu mai exista cale de întoarcere spre великий советский союз.

Tinând cont de aceste lucruri, dar şi de alte argumentari similare care nu încap aici, a o acuza pe Maia Sandu ca e mai rea decât Dodon sau alte enormitaţi de acest fel, este daunator scopului nostru comun. A-ţi recunoaşte propriile limite şi neputinţe, încercând sa le depaşeşti prin munca şi tact este o calitate. Cu atât mai mult cu cât unioniştilor grupaţi mai mult sau mai puţin compact sub varii umbrele puţin credibile le lipseşte aceasta calitate.

Este la mintea cocoşului şi ar trebui sa fie şi la cea a unionistului de paie, ca Unirea nu se poate face fara acordul tuturor parţilor interesate. Iar aceste parţi, daca ne referim la statele UE, nu vor accepta sa ia la sân o societate construita pe minciuna, ura, revanşism, corupţie şi abuzuri.Nici celalalt scenariu, prin care România ar ignora poziţiile statelor membre, votând în Parlament Unirea cu RM, nu este înţelept, pentru ca, în relaţiile internaţionale totul are un preţ.

Şi pe urma, cum vor mai promova tinerii unionişti prin satele republico-moldoveneşti o ţara izolata internaţional şi ignorata de cei care chiar conteaza? Daca asta e scopul celor care o critica azi pe Maia Sandu şi pe ceilalţi care-şi asuma o viziune realista asupra chestiunii, sa ne spuna şi noua, în loc sa se bata cu pumnul în pieptul lor cu tricolor la inima.