Tema anunta explicit faptul ca instrumentarul militar si utilizarea fortei au ajuns în prim planul politicii globale, ca Rusia nu se da în laturi, ba chiar utilizeaza acest instrument si amenintarea cu utilizarea fortei, ba mai mult, ca-si doreste o noua ordine mondiala si ca este dispusa sa obtina noua sa pozitie dorita inclusiv prin razboi.
Dar poate cel mai important a fost chiar discursul lui Vladimir Putin, considerat un al doilea discurs programatic de tipul celui rostit la Conferinta de Securitate de la Munchen, în 2007, prin care anunta de vrea si ce asteapta Rusia de la Occident astazi. Analiza discursului lui Vladimir Putin nu ar trebui sa stârneasca nicio tresarire.
Pentru toate problemele Rusiei e de vina Occidentul, în ordinea SUA, NATO si UE (desi Uniunea în sine nici nu e mentionata explicit decât tangential), Rusia este partea buna, luminoasa, aparatoare a valorilor traditionale si perene ale omenirii, în timp ce Occidentul vine cu liberalismul lui dizolvant (nu lumea s-a schimbat si împinge la adaptare la realitate regulile existente), Rusia a fost vaduvita si perdanta, e victima în fiecare etapa (de la Lenin 1917, în timpul Revolutiei Bolsevice, la caderea Uniunii Sovietice), iar Occidentul rau si perfid profita de slabiciunile de moment din istorie ale Rusiei si-i smulge angajamente pe care nu doreste sa le mai mentina, Rusia nu este respectata si i se imputa toate relele lumii când ea nu face decât sa-si apere teritoriul, iar vinovatul major este Statele Unite si Occidentul în întregul sau, în timp ce presedintele Trump e bun dar nu e lasat de Sistemul american sa îmbunatateasca relatiile cu Rusia.
Discursul oculteaza pe deplin toate actiunile si interesele Rusiei sau le neaga, navigheaza ca abordari, dupa bunul plac si când îi convine, între recursul la reguli, drept international si valori – pe care Occidentul le-a încalcat sau fata de care aplica duble standarde – fie invoca ratiuni strategice si interese existentiale auto-asumate de Rusia care justifica orice actiune.
Vladimir Putin a reusit însa sa exhibe în cele 40 de minute ale discursului si raspunsurile la întrebari, toate frustrarile Rusiei, toate naratiunile propagandei sale, toate abordarile proprii si interpretarile care se vor regasi de azi în aceasta propaganda si naratiunile oficiale, nu rareori contrazicând expertii rusi si mass-media oficiala actuala.
Însa discursul este foarte important si pentru ca arata mentalitatea cu care abordeaza Rusia noul mandat a lui Putin, la 18 martie 2018 (daca alegerea datei pentru noul exercitiu electoral la presedintie nu era suficienta, fiind chiar data actului formal al anexarii Crimeei).
Acuzatii la adresa SUA: Pacatul originar - pacalirea Uniunii Sovietice slabe În cea mai mare parte din restul discursului, Putin s-a referit la felul în care, în opinia actualului presedinte rus, SUA au tradat Rusia în anii 1990 prin lipsa de reciprocitate fata de ceea ce el a numit „accesul fara precedent acordat de Moscova la instalatiile sale nucleare secrete“.
Putin a acuzat Washingtonul ca dezechilibreaza balanta arsenalelor nucleare strategice prin modernizarea celui propriu si a afirmat ca Federatia Rusa este pregatita sa dezvolte noi sisteme de armament, atât nucleare, cât si conventionale, ca reactie la masuri similare ale altor state. Presedintele rus Vladimir Putin a relansat acuzatiile potrivit carora SUA au încercat sa alimenteze separatismul în sudul Rusiei si a criticat invadarea Irakului de catre o coalitie internationala condusa de SUA, în 2003, precum si bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei în 1999.
El a mai acuzat SUA ca vrea sa scoata Rusia de pe piata europeana a energiei vânzând gaz lichefiat mai scump produs din gaz de sist din SUA, chiar daca nu exista suficient gaz pentru consumul european.
