12:10, 13 Septembrie 2017
, PRO TV

Vladimir Tismaneanu: Fenomenul Gorbaciov si factorul uman


Cu ani in urma, fosta ambasadoare cehoslovaca la Washington si fosta purtatoare de cuvant a Cartei 77, Rita Klímová (1931—1993), imi povestea despre rolul lui Mihail Gorbaciov in facilitarea, ori, daca vreti, inlesnirea transformarii revolutionare din 1989: „El nu a fost o conditie suficientă, dar cu siguranta una necesara”, scrie Vladimir Tismaneanu pentru europalibera.org


 

Rita fusese căsătorită cu Zdeněk Mlynář (1930—1997), unul din ideologii de vârf ai Primăverii de la Praga şi fostul coleg de cameră al lui Gorbaciov în perioada studiilor de drept de la Moscova. Reputatul politolog american William Taubman a publicat în 2004 o formidabilă biografie a lui Nikita Sergheevici [Hruşciov] (Khrushchev: The Man and His Era, W. W. Norton & Company, 2004).

 

El recidivează în această toamnă cu extraordinara poveste a vieţii şi timpurilor lui Mihail Sergheevici [Gorbaciov] (Gorbachev: His Life and Times, Simon & Schuster, 2017), o carte despre rolul ideilor în istorie şi despre transformarea unui om din aparatcicul leninist al tinereţii într-un susţinător al pluralismului şi libertăţii. În absenţa apostaţilor, tiranii ar domni pentru totdeauna.

 

William Taubman mai publicase în ianuarie 1990, împreună cu soţia sa Jane (care este şi biografa regizoarei Kira Muratova), o minunată carte intitulată Moscow Spring (Primăvara de la Moscova). Ambii trăiseră şi relataseră cât se poate de captivant despre acea perioadă când pragul posibilului începea să fie trecut în fiecare zi, uneori din oră în oră. „Vor publica ei Întuneric la amiază?” Da, au făcut-o. „Vor publica ei Arhipelagul Gulag?” Da, au făcut-o.

 

O glumă care circula în întregul Bloc sovietic la acea vreme surprindea esenţa celui de-al doilea, cel definitiv, Dezgheţ: „Care este diferenţa dintre Primăvara de la Praga şi perestroika lui Gorbaciov?” „Douăzeci de ani...” Pionier al studiilor despre Gorbaciov, politologul de la Oxford Archie Brown scria despre „The Gorbachev Factor” (Factorul Gorbaciov).

 

Aluzia la romanul din 1978 al lui Graham Greene, The Human Factor, este inconfundabilă. Iar acum, William Taubman revine în atenţie cu detalii psihologice indispensabile menite să explice de ce anume s-a angajat ultimul secretar general al PCUS într-un efort donchişotesc eroic de a rezolva cvadratura cercului politicii sovietice.

 

Este o carte care va face carieră în studiile sovietologice şi despre care au apărut deja recenzii favorabile din partea unora din cele mai respectate nume ale disciplinei. Istoricul britanic Robert Service, de pildă, actualmente senior fellow la Hoover Institution/Stanford, biograf al lui Lenin, Stalin şi Troţki, scria în urmă cu câteva zile că unul din paradoxurile istoriei sovietice este „faptul că Mihail Gorbaciov, care a făcut mai mult ca orice alt lider de la Kremlin spre a-şi arăta latura personală lumii spectatoare, şi-a ocolit biografii”.

 

Şi, continuă profesorul emerit de istorie rusă de la Oxford, „nimeni înaintea lui William Taubman nu a reuşit un portret psihologic atât de profund... Taubman şi-a dedicat mulţi ani strângând informaţii direct de la sursă, de la omul însuşi. Trebuie că nu i-a fost uşor.

 

Când l-am întâlnit pe Gorbaciov la începutul anilor 1990, mi-am distrus şi-aşa subţirea şansă de a-l face să se deschidă atunci când i-am menţionat că fac cercetare despre Lenin. Gorbaciov a închis pe loc ceea ce a simţit că poate fi o conversaţie stingheritoare. Taubman, pe de altă parte, i-a câştigat lui Gorbaciov cooperarea totală, chiar dacă omul însuşi îl avertizase, «Gorbaciov este greu de înţeles»”.

 

William Taubman a scris o carte care încearcă să răspundă —şi pare că o face cel mai bine din toate până acum— la întrebarea pe care o lansează legitim şi David E. Hoffman în recenzia sa din Washington Post: „Cum anume a fost posibil ca un fiu de ţărani dintr-o îndepărtată provincie a Uniunii Sovietice, care a ajuns la Moscova la Universitatea de Stat «arătând şi sunând precum un mujic», care a devenit şef regional al partidului comunist la Stavropol, un protejat al liderului KGB Iuri Andropov şi care a continuat să «ţină volume însemnate din operele complete ale lui Lenin pe birou», să treacă Uniunea Sovietică peste abis, să pună capăt Războiului Rece şi să înfrângă chiar ideologia comunistă pe care o studiase atât de silitor în cărţile lui Lenin?”

 

Sursa: europalibera.org

Alte ştiri despre: