10:21, 12 Septembrie 2017
, PRO TV

Vladimir Tismaneanu: Bolsevism si moralitate


Viziuni revolutionare antitetice: „A devenit curand limpede ce fel de oameni erau atrasi catre fiecare din cele doua factiuni: mensevicii atrasi de majoritatea intelectualilor marxisti in capitale; ei au avut, de asemenea, un succes neindoios printre proletarii mai priceputi; principalii aderenti ai bolsevicilor erau in fapt membrii de comitet, adica functionarii de partid provinciali, profesionistii revolutiei, spune Vladimir Tismaneanu pentru europalibera.org


 

Aceştia erau constituiţi în mare din intelectuali de un tip cu totul diferit—nu profesori de marxism academic sau studenţi, ci oameni care se dedicaseră în mod irevocabil profesiunii lor—revoluţia. A fost în mare parte acest factor cel căruia Lenin i-a ataşat o semnificaţie enormă şi pe care l-a numit «fermentul revoluţiei»; a fost această secţiune cea pe care a consolidat-o Bogdanov, cu sprijinul activ al tânărului Kamenev şi al altora, în faimosul Birou al Comitetelor Majorităţii care avea să-i furnizeze lui Lenin şi armata. ...Trăsătura dominantă a caracterului său, cea care a reprezentat cam jumătate din alcătuirea sa, a fost voinţa lui...” (Anatoli Lunacearski, Siluete revoluţionare, 23 martie 1923)

 

Născut Vladimir Ilici Ulianov pe 22 aprilie 1870, la Simbirsk, Imperiul rus, Lenin s-a stins ca preşedinte al Consiliului Comisarilor Poporului (guvernul bolşevic) pe 21 ianuarie 1924. Născut Iuli Osipovici Țederbaum pe 24 noiembrie 1873 la Constantinopol, Iulius Martov a murit ca socialist democrat în exil pe data de 4 aprilie 1923, la Schömberg, Calw (Germania). Înainte de ruptură, care a fost mai degrabă ideologică decât personală, Martov fusese unul din cei mai apropiaţi prieteni ai lui Lenin. Cât îl priveşte pe intelectualul bolşevic Anatoli Lunacearski, Comisarul Poporului pentru Instrucţia Publică al lui Lenin (da, existau câţiva intelectuali în acea sectă mesianică!), acesta s-a născut pe 23 noiembrie 1875 în Poltava, Ucraina, şi a murit pe 26 decembrie 1933 în Menton, Franţa. Altfel, cel mai probabil, ar fi pierit şi el în vâltoarea Marii Terori...

 

Secolul XX: Mitul cetăţii asediate a fost desluşit de Lenin însuşi, explicit, direct şi apodictic—„Acţiunea istorică nu este o plimbare pe Nevski Prospekt, spunea marele revoluţionar rus Cernîşevski. Un revoluţionar n-ar fi «de acord» cu o revoluţie proletară doar «cu condiţia» ca aceasta să meargă uşor şi lin, cu condiţia să existe, încă de la bun început, o acţiune combinată din partea proletarilor din diferite ţări, să existe garanţii împotriva înfrângerii, sau ca drumul revoluţiei să fie larg, liber şi drept, sau că nu va fi nevoie în marşul către victorie de multe victime, sau să «aştepţi momentul oportun într-o cetate asediată», să o apuci de-a lungul unor extrem de înguste, impracticabile, vijelioase şi periculoase poteci de munte. O asemenea persoană nu este un revoluţionar, nu s-a eliberat pe sine de pedanteria intelectualilor burghezi; o asemenea persoană va fi mereu înclinată să ajungă în tabăra burgheziei contrarevoluţionare, precum ai noştri socialişti revoluţionari (eserii) de dreapta, menşevicii şi (deşi mult mai rar) eserii de stânga”. (V.I. Lenin, „Scrisoare către muncitorii americani”, scrisă în 20 august 1918 şi publicată pentru prima dată în Pravda, Nr. 178 din 22 august 1918).

 

Minima moralia: „Că omul este o realitate, omenirea o abstracţiune; că oamenii nu pot fi trataţi drept unităţi în operaţii de aritmetică politică pentru că ei se poartă ca simboluri pentru zero şi infinit care dislocă toate operaţiile matematice; că scopul justifică mijloacele doar în cadre foarte înguste; că etica nu este o funcţie a utilităţii sociale, iar toleranţa nu este un sentiment burghez mărunt, ci forţa gravitaţională care ţine civilizaţia pe orbită”.—Arthur Koestler, The God That Failed (Zeul care a dat greş)

 

Sursa: europalibera.org

Alte ştiri despre: