12:06, 6 Noiembrie 2015
, PRO TV

Tudor Cojocariu: "Un pol proeuropean si antioligarhic"


In timp ce la Bucuresti, clasa politica romaneasca este pe cale de a se reforma, sub presiunea celor mai mari proteste de strada de la Revolutie incoace, noi inca ne mai tragem de sireturi privind chestiuni scandalos de banale. In Romania, dupa prima zi de protest, au picat guvernul si un primar de sector cu cele mai bune sanse la primaria generala.




In RM, dupa jumatate de an de proteste, a picat un partid care sustine revendicarile protestatarilor. In mod ironic, diferenta uriasa de nivel este data chiar de cuplul Ponta-Plahotniuc. Daca primul a demisionat la cererea noului sau sef pe linie de partid, Dragnea, luand cu el intregul guvern, atunci al doilea a ramas in picioare, trimitand la plimbare, printr-o majoritate parlamentara pro-moscovita, guvernul proeuropean moldovean.

Mai mult. Intregul sistem de pe malul Dambovitei se clatina acum serios, sub ghionturile Directiei Nationale Anticoruptie, iar acum si ale strazii. Caderea guvernului a sporit numarul protestatarilor din intreaga tara, care, obtinand o victorie imediata, dar imensa, au iesit entuziasmati sa ceara ceea ce au tot cerut mocnit de la Revolutie incoace: o clasa politica noua, functionari competenti, factori decizionali integri, o justitie curata si, nu in ultimul rand, respect. Sistemul moldovenesc, insa, se regenereaza mereu ca un balaur, iar majoritatea populatiei, fie din comoditate, fie din lipsa de viziune, fie dintr-o dura disperare, inghite gogosile artizanilor sistemului, prin presa prostituata, sau prin reteaua de instititii si business-uri imbarligate, de care depind cu totii.

Astazi ne-am pomenit, dupa 6 ani de guvernare „proeuropeana”, probabil mai buna totusi decat ceea ce ar fi fost PCRM/PSRM si cine mai stie ce, ca hidra a facut pui si speculeaza, in continuare, viciile si slabiciunile oponentilor sai politici. Mai un dosar pentru afaceri ilegale, mai o filmare deocheata, mai o inregistrare compromitatoare si lucrurile merg inainte. Iar pe oameni chiar par sa-i intereseze aceste lucruri, mai mult decat functionarea institutiilor, eficienta fondurilor publice, avansarea reformelor si transparenta decizionala. Can-canu-i frate cu romanul. De pe ambele maluri. Doar ca pe malul drept can-canul isi stie locul si interfereaza mai putin cu treburile cu adevarat publice.

Din aceasta perspectiva, recenta decizie a PLDM de a nu participa la formarea unui guvern ”proeuropean” alaturi de PD, in conditiile in care timp de 6 ani nu au reusit sa stavileasca apetitul pentru coruptie si parazitare a fostilor lor colegi de guvernare, pare indreptatita. In fond, de ce s-ar aventura intr-o asemenea intreprindere, daca una dintre ratiunile de baza de a se afla la guvernare alaturi de un cancer, cea de a contribui cat de cat la dezvoltarea RM, s-a dovedit a fi un esec? Mai mult, PLDM a participat si el, prin oamenii sai viciati, care acum sunt dati in urmarire generala, sunt urmariti penal, sau se afla deja la racoare, la dezmatul colectiv. Bacilul coruptiei a patruns adanc in maduva unor activisti de partid, dar mai ales a sefilor lor, in loc sa-si scada influenta pe masura ce societatea „avansa pe calea integrarii europene”.

Tocmai de aceea, sutul pe care l-a primit PLDM de la fostii colegi de alianta trebuie transformat, de ei insisi, intr-un pas inainte. Oportunitatea de care, fara voia lor, beneficiaza astazi, trebuie sa fie valorificata, iar noi observam ca s-a trecut deja la prima etapa a planului. Sau, cel putin, lucrurile par sa mearga in aceasta directie. Prin pozitionarea partidului impotriva celor din PD si, respectiv, a sistemului, liberal-democratii dau dovada de curaj si ambitie, in spiritul protestelor din dreapta Prutului, ceea ce este un lucru bun, desi tardiv.

Pentru a reusi in acest presupus demers, partidul ar avea nevoie de urmatoarele lucruri, care, ne-ar putea parea astazi oarecum utopice. O raportare corecta la cazul ex-presedintelui de partid Filat, ceea ce ar presupune mai putin fanatism si mai multa sinceritate, indiferent de sentinta judecatorilor. Exista si alte metode de a apara un om decat declaratii bombastice si incercarea de a construi din fostul lider un inger imaculat. Pe urma, demararea unui proces de reformare interna profunda, prin impunerea unor rigori de integritate si competenta clare. Autolustrarea partidului de elemente corupte si iresponsabile ar fi o conditie esentiala. Aducerea in fata a unor figuri noi, necompromise, in frunte cu Maia Sandu, ar fi, de asemenea necesara. Şi, in fine, se impune coalizarea cu celalalte forte, faramitate cum sunt, pentru a crea un pol proeuropean de centru-dreapta, disociat in totalitate de Plahotniuc, dar si de alti indivizi imbogatiti prin metode obscure, in vremuri si mai obscure.

Aceasta din urma aspiratie ar putea fi satisfacuta prin demararea unor negocieri sincere si responsabile cu anumite segmente din PL, PPEM (care, sa ne amintim, s-au abtinut de la votarea motiunii de cenzura impotriva guvernului Strelet). Asta pentru ca, in mod cert, nu toti membrii PL si PPEM sunt incantati de afinitatile si dependentele unor lideri ale acestor partide fata de sistemul creat de Plahotniuc si vulgarizat de Usatii. De asemenea, sustinatorii PCDA ar putea constitui o baza importanta pentru coagularea unui pol proeuroepan antioligarhic. Şi nu ma refer neaparat la oamenii pe care ii vedem astazi pe scena protestelor de la Chisinau. Liderii formali ai manifestatiilor ar face bine sa ramana acolo, ducandu-si la capat angajamentele fata de miile de oameni care au rabdat frig si foame pentru a-si exprima nemultumirile in piata. Multi participanti mai putin vazuti ai acestor manifestatii, cetateni devotati societatii din care fac parte, buni profesionisti si demult integrati in UE prin mentalitate si mod de viata, ar putea, insa, sa constituie in acest moment cea mai accesibila sursa interna de oameni potriviti pentru asemenea aspiratii, de rand cu vesnic ne-valorificata resursa a diasporei.

Liberal-democratii, dar si oamenii rezonabili necorupti din celelalte formatiuni, care si-au mai pastrat niste farame de entuziasm si incredere in propriii concetateni, se afla astazi in fata aceleeasi dileme: fie isi unesc resursele si capabilitatile, fie raman sa pluteasca in deriva pe valurile intunecate ale oligarhiei cu un singur nume din Prutonistria.

 

Sursa: Blogul lui Tudor Cojocariu

Alte ştiri despre: