11:09, 24 August 2017
, PRO TV

Alexandru Tanase: Acceptarea reformei constitutionale propuse de Igor Dodon ar deschide calea spre conflicte institutionale majore


Intr-un intervu publicat pe blogul sau, fostul presedinte al Curtii Constitutionale Alexandru Tanase vorbeste depsre tentativele actuale de modificare a legii fundamentale de la Chisinau, dar si despre modificarea legii electorale si efectele ei.


 

În mediul juridic britanic există expresia „nu avem nevoie de constituţie pentru că noi nu avem nevoie de o lege care să ne spună că trebuie respectate legile”…


Este adevărat că Marea Britanie nu are o constituţie scrisă, în accepţiunea clasică a noţiunii, dar asta nu înseamnă că ea nu există. La britanici locul unei constituţii scrise este ţinut de suma tuturor principiilor de drept, constituită din mai multe categorii de norme juridice cum ar fi: dreptul statutar, dreptul jurisprudenţial şi obiceiul constituţional. Chiar dacă britanicii urmează şi astăzi doctrina suveranităţii parlamentare, nu trebuie să uităm că primul precedent în lume de control de constituţionalitate al legilor a avut loc în Marea Britanie încă în anul 1610 în cauza Thomas Bonham v. College of Physicians. Prin urmare, inclusiv Marea Britanie, ca şi orice alt stat democratic din lume, are nevoie fie de o constituţie scrisă, fie de una nescrisă, ce constă din suma anumitor principii de drept.


La 29 iulie marcăm ziua Constituţiei Republicii Moldova. Care ar fi rolul Constituţiei în Republica Moldova?


Din păcate, în aşa numitele noi democraţii, este înrădăcinată în mentalitatea colectivă o idee greşită, din care ar rezulta că ordinea constituţională are o natură eminamente tehnică. Astfel, de cele mai dese ori, accentul este pus mai mult pe dreptul constituţional în sens restrâns, decât pe constituţionalism, ca un ansamblu de valori fundamentale pe care este întemeiat un stat. Din această perspectivă, trebuie să ţinem cont de faptul că fiecare construcţie politico-statală, inclusiv Republica Moldova, îşi are un „an zero” al ei, de unde ia naştere sistemul său valoric şi legal. Pentru sistemul valoric, legal şi politic existent la ora actuală în Republica Moldova, „anul zero” a fost anul 1991, când în frontierele fostei RSSM a fost creat statul Republica Moldova. Natura tehnică a ordinii constituţionale este infirmată inclusiv de jurisprudenţa CCM, care a decis crearea Blocului de Constituţionalitate al Republicii Moldova, care incorporează şi Declaraţia de Independenţă a ţării noastre. Blocul de Constituţionalitate conţine tezele fundamentale ale sistemului valoric şi legal pe care îşi are fundamentul acest stat, enumerând şi „elementele de identificare” ale acestuia: limba de stat, drapelul de stat, stema de stat, denumirea oficială a statului.


Istoria constituţională merge până la Constituţia României din 1866Spre deosebire de alte state europene, Republica Moldova nu are o istorie proprie a constituţionalismului…


Nu aş fi atât de categoric. De fapt, Constituţia moldovenească de la 29 iulie 1994 nu marchează apariţia unui nou spaţiu constituţional la fel cum nu reprezintă ceva absolut nou pentru spaţiul geografic în care ne aflăm. Primele dezbateri în materie constituţională au fost iniţiate la Chişinău imediat după proclamarea la 24 ianuarie 1918 de către Sfatul Țării a Republicii Democratice Moldoveneşti. Mai apoi, după unirea Basarabiei cu România în 1918, pe actualul teritoriu al Republicii Moldova au fost aplicate consecutiv trei constituţii ale statului român: Constituţia de la 1866, Constituţia de la 1923 şi cea de la 1938, aplicată până în 1944, când trupele sovietice au anexat actualul teritoriu al Republicii Moldova la URSS. După patru decenii de comunism şi după recunoaşterea internaţională a independenţei Republicii Moldova faţă de URSS, s-a revenit la valorile constituţionale tradiţionale, ce au existat în acest spaţiu până la ocupaţie: stat de drept, democraţie, separaţia puterilor în stat etc. Constituţia moldovenească de la 29 iulie 1994 se bazează anume pe acest ansamblu de valori democratice de nivel constituţional, care a operat pe teritoriul actual al Republicii Moldova în diferite perioade de timp şi în diferite formaţiuni statale. Anume aceste valori constituie esenţa identităţii constituţionale a Republicii Moldova.

 

Este posibilă o Constituţie „fără goluri” care să nu genereze conflicte constituţionale ce să aibă nevoie de judecători specializaţi?

 

Constituţiile, în calitatea lor de legi fundamentale, nu au cum să conţină goluri. Pe lângă dimensiunea pur juridică, Constituţia reprezintă în sine un ansamblu de aserţiuni de natură filosofică, care permit instanţelor de jurisdicţie constituţională să deducă sensul autentic al prevederilor constituţionale, acolo unde ele nu sunt suficiente sau acolo unde ele par a fi neclare. „Gura cu care vorbeşte Constituţia” o reprezintă Curţile Constituţionale. Lor le revine sarcina să interpreteze Constituţia, ori de câte ori este necesar, astfel încât să fie acoperitoare pentru toate situaţiile cu care societăţile se confruntă. Judecătorul constituţional nu este judecător al unei instanţe de drept comun. De profilul moral şi intelectual al judecătorului constituţional, de convingerile, cultura şi curajul acestora, depinde nu doar eliminarea unor eventuale „goluri” din Constituţie, ci şi cu ce valori pot fi umplute aceste goluri. Acelaşi vas poate fi umplut cu conţinuturi absolut diferite.


Lideri ai statului care urăsc Declaraţia de IndependenţăLa conferinţa despre istoria Moldovei de la începutul acestui an organizată de preşedintele Dodon s-a discutat inclusiv despre modificarea extinsă a Constituţiei Republicii Moldova.


Nu am urmărit lucrările conferinţei la care vă referiţi, deci nu cunosc care este esenţa modificărilor ce se doresc a fi operate în Constituţie. În altă ordine de idei, articolul 141 din Constituţie permite revizuirea Constituţiei la iniţiativa unui anumit număr de cetăţeni ai Republicii Moldova, cel puţin a unei treimi de deputaţi în Parlament sau la iniţiativa Guvernului. Preşedintele nu deţine competenţa legală de a iniţia modificarea Constituţiei.

 

Prin modificarea extinsă a Constituţiei se avea în vedere excluderea Declaraţiei de Independenţă din Blocul de constituţionalitate.


Republica Moldova este un caz singular pe mapamond, unde anumiţi lideri ai statului urăsc declaraţia de independenţă a statului pe care îl conduc. Nu cred că mai putem găsi undeva în lume un asemenea precedent. Preşedintele Dodon trebuie să înţeleagă că Declaraţia de Independenţă stabileşte „temeliile, principiile şi valorile fundamentale” ale Republicii Moldova, definind astfel „identitatea constituţională” a Republicii Moldova. Declaraţia de Independentă are, în mod incontestabil, valoare de text constituţional, deoarece prin natura sa reprezintă expresia majoră a voinţei poporului de a construi şi trăi într-un stat liber şi independent. Este important să menţionez că anume această voinţă a predeterminat necesitatea adoptării Constituţiei şi îl leagă pe constituant de idealurile, principiile şi valorile Declaraţiei. Prin urmare, Declaraţia de Independenţă nu poate fi exclusă din Blocul de Constituţionalitate. Declaraţia de Independenţă, spre deosebire de Constituţie, beneficiază de statutul de clauză de eternitate şi nu poate fi modificată sau abrogată de nimeni, inclusiv de preşedintele Dodon. Atât timp, cât ne aflăm în sistemul valoric şi legal creat la 27 august 1991, aceasta va fi identitatea constituţională a Republicii Moldova.


Limba moldovenească şi teoriile stalinisteS-a mai vorbit şi despre consolidarea sintagmei de „limbă moldovenească”…


Curtea Constituţională s-a pronunţat deja la 5 decembrie 2013, stabilind că denumirea corectă a limbii vorbite în Republica Moldova este cea din Declaraţia de Independenţă, şi anume – limba română. Aceasta are statut de clauză de eternitate şi nu poate fi suprimată atât timp cât există acest stat. Exact acelaşi punct de vedere îl au lingviştii din lumea întreagă. În standardul internaţional ISO 639 codurile mol şi mo au fost suprimate în noiembrie 2008 şi înlocuite cu codurile asociate limbii române. Nu există nici un cod Ethnologue al limbii moldoveneşti, acesteia fiindu-i atribuit codul asociat limbii române. Timp de un sfert de secol, copiii învaţă în şcoli limba română. Ar fi cazul ca acest subiect să fie închis odată şi pentru totdeauna şi să nu mai fie speculat din interes politic.


Preşedintele Dodon încearcă tot mai insistent să revină la aşa zisele teorii „moldoveniste”.


Dacă ar fi să fim mai exacţi, aceste teorii sunt staliniste, şi nu moldoveniste, deoarece ele au fost inventate de către tovarăşul Stalin, şi nu de către moldoveni. Recursul la teoriile staliniste, din perioada „republicii autonome”, chiar dacă generează anumite avantaje electorale, este în egală măsură iresponsabil şi periculos. Domnul Dodon trebuie să înţeleagă câteva chestiuni axiomatice: societăţile edifică state, şi nu statele societăţi. Experimentul social de creare a unei naţiuni moldoveneşti diferite cultural şi istoric de cea românească, similar celui de creare a „omului nou”, a eşuat încă în perioada sovietică. Odată cu prăbuşirea imperiului, acest lucru s-a văzut cât se poate de clar. Unde-i toată „creaţia” moldovenistă a tovarăşilor Iurii Barjanky, Iacob Cutcoveţki sau Lev Barsky? Le va cere domnul Dodon copiilor săi să înveţe poeziile lui Petrea Cruceniuk? Îi va citi domnul Dodon mezinului său, înainte de somn, povestea lui Ion Canna „Nouă mămăligi”? Nu o va face niciodată, deoarece toate aceste surogate au ajuns în mod firesc acolo unde le este locul – în lada de gunoi a istoriei. Un alt lucru pe care trebuie să-l accepte dl. Dodon este că fără o conştiinţă naţională clar definită şi asumată, bazată pe adevărul istoric, şi nu pe surogate staliniste, Republica Moldova nu are nici o şansă ca stat. Aceste elucubraţii despre naţiunea civică moldovenească nu vor prinde niciodată, deoarece au o esenţă antiintelectualistă, fiind bazate exclusiv pe teorii staliniste.

 

Preşedintele are atâta putere câtă îi trebuie. Este nevoie de o reformă constituţională în Republica Moldova în condiţiile în care funcţionează ca o republică parlamentară cu un preşedinte ales de popor?


Constituţia moldovenească este suficient de clară la acest subiect, prin urmare nu văd de ce ar fi modificată. La fel de clară este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care elimină orice dubii referitor la natura formei de guvernământ, cât şi referitor la partajarea puterii în stat. Modalitatea de alegere a preşedintelui Republicii Moldova nu influenţează forma de guvernământ, nici volumul competenţelor acestuia. Acest punct de vedere este susţinut şi de către Comisia de la Veneţia, expusă în avizul asupra propunerilor preşedintelui Republicii Moldova de modificare a Constituţiei în vederea extinderii competenţelor de dizolvare a Parlamentului, adoptată la cea dea 111-a Sesiune Plenară din 16-17 iunie 2017, CDL-AD(2017)014.

 

Ce fel de reformă constituţională ar fi recomandată pentru Republica Moldova? Este posibilă stabilirea unui echilibru politic constituţional?


Nu văd necesitatea unei reforme constituţionale la acest moment. Din punct de vedere instituţional, toate mecanismele sunt echilibrate si ponderate printr-o jurisprudenţă foarte clară a Curţii Constituţionale. Prin urmare, este suficient ca toţi actorii politici, inclusiv preşedintele, să acţioneze cu bună credinţă şi în spiritul loialităţii faţă de Constituţie.


Problemele modificării legii electoraleCare ar fi principalele probleme ale sistemului mixt reflectate de Comisia de la Veneţia, traduse într-un limbaj mai puţin tehnic?


De fapt, Comisia de la Veneţia nu a abordat in abstractio problema sistemului mixt, ci a supus expertizei un proiect de lege elaborat de Parlamentul Republicii Moldova. Din punctul meu de vedere, punctele slabe ale proiectului se refereau la formarea circumscripţiilor, pragul electoral, votul peste hotare, participarea la vot a cetăţenilor moldoveni din teritoriile ocupate.


Principalii susţinători ai sistemului de vot mixt au anunţat iniţial că vor respecta concluziile Comisiei de la Veneţia, după care le-au ignorat – ce efecte poate avea o asemenea atitudine?


Din câte am observat, în a doua lectură, proiectul a fost modificat substanţial. Din păcate, o evaluare mai exactă a funcţionalităţii noului sistem electoral va fi posibilă doar după ce vom parcurge un scrutin electoral.


Se poate face o previziune asupra rezultatului alegerilor din prisma modificării legislaţiei electorale?


Eu cred ca atât partizanii noului sistem, cât şi adversarii acestuia exagerează atât în partea avantajelor, cât şi în cea a dezavantajelor. Noul sistem, cu toate părţile lui bune şi rele, este o realitate. Discuţiile şi lamentările la acest capitol sunt inutile, deoarece este absolut clar că în 2018 legislativul va fi format în baza sistemului mixt, şi nu altfel. Umblatul acesta cu „jalba’n proţap” prin Europa nu-i altceva decât o simplă pierdere de timp. Rezultatul alegerilor din 2018 va fi determinat de capacitatea partidelor de a însuşi noul sistem. Acele forţe politice care vor reuşi să se transforme din „găşti politice” în instituţii deschise care, în loc să contabilizeze like-urile pe reţelele de socializare, vor merge prin sate şi vor înainta candidaţi credibili, nu au de ce se teme. Am participat în cinci campanii electorale, locale şi parlamentare, şi pot să vă spun că oamenii sunt mereu dornici de schimbări.

 

Preşedintele este detaşat de partidele politiceCurtea Constituţională a declarat neconstituţional Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr. 105-VIII din 28 martie 2017 privind desfăşurarea referendumului republican consultativ. Cum poate fi comentată această decizie?


Ținând cont de jurisprudenţa anterioară a Curţii şi de Avizul Comisiei de la Veneţia No.886/2017 din 19 iunie 2017, Hotărârea Curţii Constituţionale la acest subiect era una mai mult sau mai puţin previzibilă. Curtea a reţinut că întrebările formulate în Decretul nr. 105-VIII din 28 martie 2017 „depăşesc competenţele constituţionale ale Preşedintelui şi, prin urmare, nu pot fi supuse unui referendum consultativ iniţiat de către Preşedintele Republicii Moldova.”


Prin reforma din 2000, Republica Moldova a devenit o republică parlamentară, unde preşedintele, fiind şeful statului, nu este în acelaşi timp şeful puterii executive şi are doar câteva competenţe executive. În regimul parlamentar şeful statului este detaşat de partidele politice şi joacă doar un rol de arbitru sau de putere neutră. Prin urmare, competenţa preşedintelui de dizolvare a Parlamentului este dictată de poziţia sa neutră şi este concepută astfel încât să prevină blocajele instituţionale. În Avizul Comisiei de la Veneţia (No.886/2017) a fost atrasă atenţia în mod special asupra faptului că, potrivit practicilor europene, reintroducerea votului direct pentru alegerea preşedintelui în martie 2016 nu presupune în mod obligatoriu extinderea competenţei sale de dizolvare a parlamentului. Adiţional, Comisia a menţionat expres că Hotărârea CCM din 4 martie 2016 a fost motivată în mod special prin necesitatea de a evita dizolvările repetate ale parlamentului, şi nu pentru multiplicarea temeiurilor de dizolvare. Comisia a reţinut că majoritatea democraţiilor europene, unde funcţionează un regim parlamentar (inclusiv RM), stabilesc exhaustiv cazurile de dizolvare a parlamentului, excluzând clauzele generale de dizolvare discreţionară a Parlamentului.


Spuneaţi mai devreme că preşedintele în general nu deţine competenţa legală de a iniţia modificarea Constituţiei.


Exact. Acesta a fost şi motivul pentru care Curtea Constituţională a reţinut că orice aspect care ţine de modificarea Constituţiei urmează să se circumscrie procedurii de revizuire a Constituţiei, strict determinată de Legea Supremă. Deoarece, potrivit normei constituţionale, preşedintele Republicii Moldova nu dispune de dreptul de a iniţia modificarea Constituţiei,  Curtea a decis că aspectele ce ţin de modificarea Constituţiei nu pot fi supuse unui referendum consultativ de către şeful statului, deoarece această modalitate ar implica de facto acordarea în mod implicit preşedintelui Republicii Moldova a dreptului de iniţiativă pentru modificarea Constituţiei, ceea ce contravine articolului 141 din Legea Supremă.
Curtea a mai reţinut că întrebarea referitoare la studierea istoriei în instituţiile de învăţământ depăşeşte competenţele constituţionale ale preşedintelui şi, prin urmare, nu poate fi supusă unui referendum consultativ iniţiat de către preşedintele Republicii Moldova. Adiţional, observăm că Curtea a subliniat că este contrar spiritului şi literei Constituţiei ca Preşedintele, sub „acoperirea” sintagmei „probleme de interes naţional”, să poată iniţia un referendum care implică modificarea Constituţiei sau chestiuni ce ţin de aprecierea ştiinţifică a mediului academic.

Alte ştiri despre: