“Si din nou dezamagire in Moldova. Culmea, la numai 2 saptamani dupa alegeri. Pe 30 noiembrie moldovenii le-au dat votul celor din noua-veche coalitie, iar acum privesc de pe margine si nu le vine sa creada. Au calcat pe aceeasi grebla. Noii-fostii deputati isi impart din nou ciolanul puterii. Negocierile sunt opace. Declaratiile – demagogice. Scarba oamenilor – maxima, iar democratia – minima. Dragi moldoveni, aveti ceea ce ati votat. Oamenii acestia va reprezinta. Asa ca nu mai ”niorlaiti”. Ca nu a venit Puskin, Lermontov sau mama lui Stefan cel Mare sa voteze in locul vostru.
Totusi, daca ma gandesc mai bine, intr-o mica masura, in Moldova poate este sanatos sa nu stim cum se negociaza in secret. Daca afla adevarul, cel mai probabil, oamenii normali si-ar lua lumea in cap si s-ar goli Republica Moldova. Mai jos o sa aflati o poveste din timpul negocierilor de acum 4 ani. O poveste despre cum a fost numita o persoana sef peste o institutie?! Dar va previn. Daca sunteti cu nervii la pamant, daca nu mai suportati Republica Moldova, daca aveti putin si va faceti bagajele, opriti-va cu cititul aici!
Chiar fostul sef al institutiei respective mi-a spus cum s-a petrecut totul. Nu va spun cine este si ce institutie a condus. Va zic atat. Structura respectiva este de o importanta uriasa! Orice cuvant, decizie sau greseala a sefului acesteia afecteaza viata, buzunarul, securitatea tuturor moldovenilor. Asadar, unul din cele trei partide a primit in urma negocierilor institutia X. Numai ca partidul nu avea nicio persoana careia sa i-o incredinteze. Seful partidului l-a sunat pe numarul doi si i-a trasat sarcina – sa gaseasca un om loial, pe care sa-l puna in functie. Numarul doi l-a sunat pe omul care mi s-a destainuit mie si l-a rugat sa-i propuna o candidatura, pentru ca, saracul numar doi, nu avea pe nimeni in minte. Omul nostru i-a cerut timp de gandire. L-a sunat apoi si l-a intrebat daca este in regula sa se propuna chiar pe sine. ”De ce nu?”, a fost raspunsul. Peste ceva vreme persoana care mi-a facut destainuirea a fost apelat de numarul 1, care l-a invitat la o discutie.
Intalnirea cu numarul 1 a fost extrem de ciudata. Cel putin asa mi s-a destainuit omul. Nicio intrebare din domeniul pentru care dadea interviul. Niciuna! In schimb a intrebat tot felul de chestii. De pilda, daca se considera moldovean. Apoi a fost pus in fata unei dileme: daca ar exista presiuni asupra sa ca sa ia o decizie, cum ar proceda? Dupa un astfel de ”interviu” curios omului nostru i s-a multumit si atat. Peste putin timp a aflat ca a fost numit in functie. Noutatea i-a adus un amalgam de fericire si frica. Totul s-a intamplat prea repede… Din fericire, omul care mi-a povestit patania sa chiar este un expert in domeniul pe care il administra institutia X. Cu toate acestea, imi spunea el, nu se simtea pregatit pentru o asemenea functie. Responsabilitatea era uriasa si nu avea incredere in fortele sale.
Ce invatam de aici? Ca in Moldova esti numit in functie dupa nationalitatea pe care pretinzi ca o ai. Ca in Moldova nu se intereseaza nimeni cat de priceput esti. Conteaza loialitatea fata de partid. Conteaza sa executi ordine si sa fii omul potrivit la timpul potrivit. Ca in Moldova poti ajunge sef printr-o sansa chioara. In alte tari, partidele isi fac guverne din umbra inainte de alegeri. Stim sau banuim pe cine propune fiecare partid pentru functia de premier, ministru sau in alte structuri importante ale statului. Nu te trezesti ca trebuie sa pui pe cineva intr-o functie si incepi sa dai telefoane: „bre, tu pe cine imi recomanzi pentru ministrul Culturii, pe Pavel Turcu?” Of, mi-e scarba!