Potrivit hotnews.ro, dincolo de ironia istoriei unui popor esentialmente nefericit si ghinionist la plasarea geopolitica pe harta, intr-o zona-tampon (nici noi nu suntem departe, dar am avut, totusi, mai mult noroc pana acum), intrarea Ucrainei in epoca unui comediant ascunde o tragedie subtila si profunda: lipsa solutiilor politice si epuizarea tuturor sperantelor, caderea in derizoriul absolut, abandonarea in mainile unui discurs radical anti-sistem (ceva de felul: "daca tot n-a mers nici acum, macar sa vina unul din afara sistemului si sa-i faca praf pe toti si totul, cel putin o sa ne distram bine, vom avea show pe cinste");
Dupa ce au incercat cu toti, pro-Vest si pro-Est, de doua ori cu revolutii proeuropene ratate (2004/2005 si 2013/2014), ambele inecate in dezamagiri politice si economico-sociale dupa cativa ani, dar si cu sustinatorii neutralitatii (care au facut ca Ucraina sa fie "pe nicaieri") si cu prorusii obtuzi, buni numai de consolidat cenusiul posomorat al tarii si incremenirea in supunerea fata de Moscova, ucrainenii incearca acum si cu un actor de comedie , tanar, carismatic si distractiv, despre ale carui optiuni strategice, viziuni economice si surse de finantare nu se prea stie mare lucru, nici in Europa, nici in Ucraina;
Ceea ce ucrainenii stiu sigur despre cel pe care il vor alege presedinte peste cateva zile este ca nu a mai facut politica, este un "om nou" iar asta li se pare o garantie suficient de puternica a imbunatatirii situatiei tarii (mare iluzie sa faci din asta o dogma, succesul sau insuccesul nu au legatura cu a fi un om nou sau vechi, ci cu virtutile, pregatirea si potentialul fiecaruia in parte pentru pozitia respectiva);
Petro Porosenko nu a fost un presedinte rau intentionat, dar a fost judecat aspru de ucraineni pentru promisiunile uriase din 2014, mare parte din ele neonorate (nici nu putea fi altfel, atata timp cat a promis fara sa clipeasca recuperarea Crimeei, aderarea la NATO si integrarea in UE, rezolvarea demna a conflictului tarii cu Rusia, dezvoltarea economica, investitii masive, eradicare coruptiei etc.- motive pentru care a fost ales in mai 2014 cu 55% din primul tur!);
Judecarea aspra a lui Porosenko ar trebui sa fie o lectie si un aviz pentru toti populistii din regiune (proeuropeni sau antieuropeni), de a nu ridica prea sus stacheta asteptarilor, de a nu incerca sa ajunga la putere luand-o pe scurtatura, caci mai devreme sau mai tarziu vine scadenta iar sloganurile si lozincile cu care au castigat nu mai tin de realizari si performante. De ora decontului nu scapa nimeni. Oamenii uita, e adevarat, dar nu chiar asa de repede, iar memoria politica a unei societati dureaza totusi ceva mai mult decat un mandat de patru sau cinci ani;
Riscul cel mare pentru Ucraina este insa de a inlocui un populist demascat cu un populist si mai mare, inca acoperit, iar escaladarea acestei spirale a promisiunilor neonorate (din tot felul de motive, subiective si obiective) nu poate duce decat la compromiterea in timp a ideii democratice si la amenintarea instalarii unui regim autoritar, pe care oamenii sa ajunga sa si-l doreasca – la inceput – si sa-l accepte, exasperati fiind de minciunile si neputintele democratiei;
Poate ne grabim putin, stiu ca este un risc, dar haideti sa ne punem de pe acum intrebarea – ce se stie si ce nu se stie despre viitorul presedinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski?
Dupa ce a interpretat cu succes rolul presedintelui intr-un serial de televiziune si i-a distrat bine pe ucraineni cativa ani la rand, iata ca actorul de comedie Volodimir Zelenski va fi chiar ales de-adevaratelea in functia de sef al statului ucrainean. Viata bate filmul, asta stim demult, iar ironia istoriei face ca un popor obosit, tradat de vreo cinci ori in asteptarile pe care si le-a creat dupa 1991, lipsit de solutii politice reale, cu sperantele epuizate, sa isi incredinteze dramul de destin european pe care crede ca il mai are in mainile unui comediant care se jura ca ii va face praf pe corupti si ca va da de pamant cu sistemul politico-administrativ hidos al tarii.
Cateva idei despre cel care pleaca din functie. Petro Porosenko incheie prost un mandat inceput sub auspiciile unei mari sperante (a cata oare?), cea nascuta in noaptea de gratie de dupa victoria (aparenta) a Euro Maidanului, pe 22 februarie 2014, odata cu fuga lui Ianukovici in Rusia si iluzoria eliberare de sub influenta Moscovei.
A fost ales ca un populist de prima liga dar a incheiat discreditat pe plan intern. Nu si pe plan extern, unde a fost apreciat ca un partener credibil. A fost un pro-occidental, a dorit sa deplaseze Ucraina spre Vest, sa se rupa de Rusia. Nu a reusit. Nu avea cum. Asemenea promisiuni cum sunt cele facute de el in primavara lui 2014 nu puteau fi indeplinite, nici in 5, nici in 10 ani, poate nici in 20 sau niciodata.
Se pot revedea analizele mele din 2014 despre Ucraina, in care spuneam ca nu exista absolut nicio sansa sa isi indeplineasca mare parte din promisiuni, si oricum le va rata pe cele mai importante dintre ele: recuperarea peninsulei Crimeea (cred ca a spus ca va rezolva in sase luni sau cam asa ceva), aderarea la NATO si integrarea in UE (Ucraina nu este astazi nici macar stat candidat la integrarea europeana), dezvoltarea economica si atragerea de masive investitii occidentale (rezultate modeste), combaterea coruptiei (in prezent, coruptia politico-administrativa a crescut la un nivel considerat dezastruos de UE si de ucraineni), solutionarea demna a conflictului cu Rusia (sugera un fel de punere la punct a lui Putin) etc. Porosenko insusi a fost prins in "scandalul Panama", in care s-a dezvaluit ca isi tinea banii in paradisuri fiscale, pentru a nu plati, ca fraierii sai de votanti si contribuabili, impozitele mari ale statului ucrainean, al carui presedinte a fost. Ce sa mai spunem, cum putea crede ca va fi reales in aceste conditii?
Pleaca Porosenko, vine Zelenski. Actul VI al suveranitatii postsovietice a Ucrainei. Tragi-comedia marelui nostru vecin continua iar dezvoltarea narativa de pe scena de la Kiev este de-a dreptul surprinzatoare si spectaculoasa. Spectatorii care participa la scrierea dramei opteaza exasperati pentru un act mai vesel, interpretat de un comediant tanar si imaculat. S-au saturat de tonurile grave si de promisiunile politicienilor de cariera, de neputinte si partide corupte. Vor iarasi schimbare, dar una totala de data aceasta. Cheama pe scena pe cel care i-a distrat cel mai bine la televizor in anii din urma si care i-a criticat cu talent pe expiratii actori politici din sistem. Deci, se intra in scenariul figurii proaspete, al omului nou, desigur carismatic.
Sunt doua certitudini in legatura cu Zelenski, atat. Prima se refera la ceea ce este fizic, adica un barbat tanar, simpatic si cu sarm public, de 41 de ani, vorbaret, cu prezenta scenica (nimic suprinzator aici, fiind, se pare, un actor de comedie de succes pentru ucraineni), spontan, generand o puternica impresie de sinceritate, naturalete, cinste. Are mereu replica la el dar nici nu spune mare lucru, iar jurnalistii nu il prind niciodata, cu nicio intrebare mai concreta. Le scapa mereu din maini, ca un peste abia scos din apa. Nu e clar ce vrea sa faca, cum va rezolva asta si cealalta, dar da asigurari ca "o sa fie bine, dragilor. Jos coruptii!"
A doua certitudine este ca nu a facut politica, vine din afara sistemului, deci nu i se poate imputa nimic din esecurile de pana acum ale partidelor si liderilor politici. Ii critica napraznic pe toti si promite sa scape tara de coruptie. Frumos. Nu poti refuza un asemenea candidat, cand contracandidatul lui te-a dezamagit amarnic. Explicatia victoriei lui Zelenski e simpla.
Bun, asta e ceea ce se stie. Dar necunoscutele sunt mai multe si mai complicate decat putinele certitudini. Care va fi, de exmplu, optiunea strategica a lui Zelenski, pro-Vest, neutralitatea sau pro-Rusia? A fost suficient de abil sa nu fie clar in aceasta privinta, ca un adevarat populist care merge pe abordarea catch all, dovada ca marea masa a votantilor lui este concentrata in Estul Ucrainei, inclusiv in zonele dominate de pro-rusi. Vestul Ucrainei este mai divizat din punct de vedere electoral (este insa votat si acolo, dar situatia este mai echilibrata) in timp ce majoritatea votantilor lui Porosenko se pare ca vor fi la vest de Kiev si ca va pierde categoric in est. Nu voi intra acum in detalii de analiza a campaniei electorale. Recomand, pentru cei interesati de detalii, analizele foarte bune si minutioase ale fostului diplomat Dorin Popescu, un cunoscator al spatiului politic ucrainean. Mi se pare valabila si de retinut observatia ca narativul intern al lui Zelenski (anti-coruptia) a fost mai puternic si mai convingator pentru ucraineni decat narativul extern al lui Porosenko (anti-Rusia, pro-Vest). Un semn ca, pana la urma, Ucraina nu isi poate depasi conditia si va ramane blocata, deopotriva in neputinte externe si interne. Oamenii par ca se resemneaza si inteleg ca de Rusia oricum nu pot scapa si, fara sa mai aspire la mari obiective europene si euro-atlantice, vor macar mai putina hotie in tara. Dar riscul nationalismului si radicalismului pandeste la finalul Actului VI, dupa Zelenski. Inca o dezamagire cu actorul de comedie si bomba interna este amorsata.
Alta neclaritate. Cine l-a finantat pe actorul de comedie Volodimir Zelenski sa devina presedinte al Ucrainei? O asemenea campanie, intr-o tara mare, costa. Oricat de mare ar fi simpatia populara obtinuta din filmul rulat la televiziune, pentru a castiga presedintia ai totusi nevoie de resurse importante.
A treia mare necunoscuta. Partidul cu care va guverna si majoritatea parlamentara pe care se va baza mandatul presedintelui. Acum este, sa zicem, independent. Pe 27 octombrie anul acesta (daca va ramane data propusa) urmeaza alegeri generale iar Zelenski isi va face probabil pana atunci un partid , cu care sa isi instrumenteze valul de simpatie si suport electoral de acum. Modelul Macron. Probabil, va castiga si alegerile parlamentare.
Cine vor fi insa oamenii lui Zelenski in parlament, cu cine se va alia daca va obtine sub 50%? Cu cine va guverna? Pe cine si ce va propune in cabinet, ca oameni si idei? Dar va fi intr-adevar un Macron stralucitor al Ucrainei sau se va transforma intr-un Trump dur al Estului Europei, optand curand pentru unilateralism, tranzactionalism si imprevizibilitate? Dar varianta de a nu fi nici una, nici alta, ci o marioneta teleghidata de la Moscova, o putem exclude? Dar varianta unui presedinte slab, al haosului si coruptiei generalizate, manipulat de sistemul pe care a promis ca il va demantela dar care se va dovedi mai puternic decat el, al blocajelor politice interne si ezitarilor externe, este oare complet in afara discutiei?