Tatiana Tibuleac: „Asa s-a intamplat, printr-o ironie a sortii, ca si noi ieri cu sotul am fost la o cina si dupa aceasta la un concert. Am avut noroc, teroristii au avut alte preferinte muzicale si nu au intrat la concertul nostru sa ne ucida acolo. Pentru ca ne aflam intr-un astfel de sector care, daca ar fi fost in clubul nostru, era sa se intample exact acelasi lucru.
Noi am aflat despre tot ce s-a intamplat acasa, cand am venit acasa si bona nu ne putea gasi la telefon fiindca noi l-am deconectat si ea ne spuse: „Nu mai stiam: veniti, nu veniti”. Noi am aflat ca am fi putut muri doar venind acasa. Si gandul acesta cred ca l-au avut foarte multi oameni fiindca era vineri seara si in Franta cam aceasta se face.
Parisul este un centru cultural, lumea merge seara sa manance si dupa aceasta merge la un concert sau la o expozitie, sau la orice altceva. Si de ce spun despre aceasta? Fiindca noi am fost foarte tare controlati cand am intrat la acest concert. Si eu l-am si enervat pe sotul, spunand ca iata si-au gasit toti acestia sa ne caute prin posete ca noi am venit toti cu un ruj si cu un pieptene, doar nu cred ca sunt nebuni sa vina cu bomba la concert. Ca sa vin acasa peste patru ore sa aflu ca exact aceasta s-a intamplat.
Noi suntem in soc. „Charlie Hebdo” pe noi ne-a afectat, dar parca nu atat de tare pentru ca te gandeai totusi ca este o institutie. Dar acum este o chestie care la noi nu s-a mai intamplat, cand e vorba ca iesi pur si simplu in strada si poti sa fii mort in doua minute, stand la restaurant, stand afara, band o cafea, lucruri la care francezii tin foarte mult si trebuie sa le faca totdeauna cu bucurie. Ei au bucuria aceasta de viata. De aceasta cred ca atacul acesta e cel mai grav de pana acum pentru francezi. Asa ceva desigur s-a mai intamplat in alte tari, dar pentru ei e un mare-mare soc, pentru toata tara.
Cand a fost „Charlie Hebdo”, lumea s-a gandit: e grav, toti au iesit in strada, dar era intotdeauna aceasta a doua parere venita din partea extremistilor, ca ei si-au cautat-o, totusi au spus ceva. Se punea semnul intrebarii la sfarsit: e bine sau rau sa existe astfel de publicatii, putea fi evitata aceasta tragedie. Or, aici fiecare dintre noi ne-am gandit ca am fi putut fi ieri acolo. Pentru ca au fost locuri absolut sporadice, a fost un concert, a fost un restaurant, a fost State de France.
Azi ziua a inceput tare sumbru. Strazile erau absolut goale. Chiar la un moment dat au navalit pe Facebook tot felul de fotografii ale diferitelor strazi, diferitelor parti de oras care erau absolut goale, ceea ce nu s-a mai intamplat inainte. Sambata dimineata de obicei Parisul forfoteste pentru ca toata lumea merge la piata, toata lumea merge la branch-uri, toata lumea se intalneste in parc cu copiii. Si eu chiar ma gandeam: va fi oare asa toata ziua? Si noi ne-am gandit sa nu iesim pentru ca chiar in multe primarii locale s-a anuntat: stati acasa, institutiile publice au fost inchise, a propos.
Noi ne-am pornit la piscina si piscina era inchisa. Pentru ca a fost data aceasta directiva ca totul sa fie inchis, toate locurile unde publicul s-ar fi putut aduna si ar fi putut fi tinta unui alt atac. Dar dupa aceasta m-am gandit ca nu are sens de stat in casa pentru ca, asa cum se putea intampla azi dimineata, se poate intampla si la amiaza, si seara, si maine, si poimaine, si in fiecare zi. Si cred ca toata lumea asa a gandit fiindca am vazut foarte multi oameni au iesit azi chiar ca un fel de rezistenta.”
Europa Libera: Adica sfidarea pericolului?
Tatiana Tibuleac: „Da. In parc, de exemplu, m-a mirat sa vad foarte multi parinti, foarte multi copii, chiar mici. Eu nu stiu ce a fost aceasta. Mie mi se pare ca a fost asa un fel de raspuns cumva, uman, la ceea ce s-a intamplat: noi nu ne temem, noi acum vrem sa iesim si mai mult si noi aceasta vom face pentru ca aceasta e casa noastra, aceasta e viata noastra, aceasta e tara noastra. Si a fost un fel de delimitare clara: teroristii sunt teroristi si oamenii sunt oameni.
A propos, nu stiu daca ma veti intreba sau nu despre chestia aceasta, este sau nu actuala acum aceasta polemica: este din cauza acestui flux de emigranti sau nu. Am vorbit astazi cu foarte multi oameni si chiar de pe loc, cu oameni straini fiindca si noi suntem niste straini si avem prieteni internationali care locuiesc aici, care nu si-au facut din Franta o patrie, sa spunem asa, dar totusi suntem aici de mai mult de doi-trei ani, deja unii si 10, si 15 ani, nimeni nu a mentionat chestia cu migratia. Lucrurile acestea vin tot de la tarile de unde se intampla migratia.
Am vazut foarte multe polemici azi pe Facebook: „Iata, v-am spus, asa si va trebuie, ca ati dat drumul la beduini, asta s-a intamplat”. Aceasta e o mare porcarie. Aici, in Franta, aceasta nu se discuta. Probabil se discuta in niste cercuri mai restranse, stiu eu, politice sau altceva. Dar lumea face o mare diferenta dintre teroristi si emigranti. Mai mult ca oricand oamenii tin sa faca lucrul acesta foarte clar.”
Cititi intregul material pe Europa Libera.