Interviu cu Alexandru Tanase, avocat, ex-presedinte al Curtii Constitutionale
— Dle Tanase, opozitia si mai multi experti au apreciat comunicatul Comisiei de la Venetia drept un aviz negativ dat proiectului pentru votul mixt, propus de PDM şi PSRM. Presedintele Parlamentului si alte persoane apropiate guvernarii au vazut in aceasta decizie o alta parte a monedei, ca „schimbarea sistemului electoral este dreptul suveran si alegerea suverana a autoritatilor R. Moldova”. Dvs, ca reprezentant al R. Moldova la Comisia de la Venetia, cum vi se pare decizia?
— Sa incep cu un detaliu. in primul rand, eu nu reprezint R. Moldova la Comisia de la Venetia. In momentul in care esti delegat, nu mai reprezinti Guvernul, avand doar calitatea de expert independent. Mai mult, potrivit regulamentului Comisiei, expertii nu participa la discutii şi un voteaza proiectele referitoare la tara care i-a delegat. Prin urmare, prezenta mea in Comisia de la Venetia se rezuma la calitatea de expert independent şi nu are vreo legatura cu viziunile guvernarii asupra proiectelor discutate. in alta ordine de idei, am sprijinit reforma sistemului electoral inca de pe cand eram in politica, dar nu acest model. Personal, am fost şi raman adeptul sistemului estonian, la baza caruia sta votul preferential. Din pacate, prea putini impartaşesc punctul meu de vedere. Acum, despre Avizul Comisiei de la Venetia. Este o opinie absolut previzibila. Eram convins care anume va fi pozitia Comisiei. Abordarile şi standardele Comisiei sunt şlefuite de-a lungul anilor si nu se schimba de la o tara la alta. Sigur, anumite lucruri pot fi nuantate, dar era previzibila o atitudine reticenta a Comisiei de la Venetia, cand veni vorba despre trecerea de la sistemul majoritar la cel proportionl. Prin urmare, obiectiile pe care le contine Avizul Comisiei nu sunt noi, ele find preluate in mare parte din Avizul Comisei de la Venetia din 2014. Un element aparte se refera la consensul politic. Comisia de la Venetia nu obişnuieşte sa se pronunte pe chestiuni de oportunitate, in schimb, e destul de exigenta fata de guvernele care opereaza asemenea reforme, cerandu-le sa atinga un consens politic cat mai larg. In cazul R. Moldova, Comisia a constatat lipsa unui consens politic larg şi, prin urmare, a recomandat autoritatilor sa nu recurga la o asemenea reforma, atata timp cat toti actorii politici, parlamentari, extraparlamentari, societatea civila, nu ajung la un consens asupra esentei acestei reforme.