Astazi l-am cunoscut pe Petru Paveliuc, medic infectionist la spitalul Toma Ciorba. 

"Nu dam mana? Nu, desigur. Sa-mi scot masca, e obositor cu ea."

A iesit in afara institutiei, asa cum dupa aceasta poarta au acces doar ambulantele. Era imbracat in halat de unica folosinta si ne-a explicat ca poarta un echipament simplu pentru ca astazi nu a intrat in contact nemijlocit cu pacientii infectati. 

Petru PAVELIUC, MEDIC INFECTIONIST LA SPITALUL TOMA CIORBA : “Cum va simtiti? Sunt obosit.” 

Era mult trecut de pranz, ora 14.30, dar doctorul nu reusise inca sa ia micul dejun. 

De cand aici a fost adus primul pacient cu Coronavirus, apoi cei suspectati de aceasta boala, ritmul in care lucreaza a devenit din ce in ce mai intens. Ambulantele veneau una dupa alta chiar si in timpul interviului nostru. 

Petru PAVELIUC, MEDIC INFECTIONIST LA SPITALUL TOMA CIORBA: " Atmosfera este foarte tensionata. Este si spaima de a fi infectat."

Teama pentru ca au in fata o boala necunoscuta, pentru ca nu stiu cum va evolua maine situatia si pentru ca au acasa familii. 

“Aveti copii? Da, am trei copii. Nu ne imbratisam, cand ne ducem acasa, totusi, exista aceasta teama ca nu stii daca esti purtator.”

Orele lungi petrecute in spital, sunetul continuu de girofar, ambulantele carand pacienti la fiecare cateva minute, sectiile pline – toate sunt epuizante pentru medici, dar cel mai mult ii stoarce de puteri faptul ca unii ii trateaza ca pe niste halate albe la datorie, si nu ca pe oameni. 

“Sunt diferiti. Unii vin si cer sa faca testul desi nu au simptome.”

Iar ei ii rabda cu calm pe fiecare. 

Ne-a spus ca tot personalul lucreaza la capacitate maxima. 

Cat l-am asteptat pe medic dupa poarta, am intalnit o femeie, venita in acelasi avion cu prima infectata, pe cursa Milano-Chisinau. A fost externata astazi pentru ca testul a aratat ca nu are Coronavirus si se simte bine. 

Femeia ne-a povestit cu empatie despre asistentele medicale care au ingrijit-o in tot acest timp. 

Noaptea aceasta Petru Paveliuc nu va inchide un ochi. El ii va veghea pe cei internati in sectie. Si daca peste noapte lucrurile nu o vor lua razna, maine dimineata el va ajunge acasa la cei trei copii ai sai. Ce putem face fiecare ca sa il ajutam? Sa stam acasa ca nu raspandim virusul.