Republica Moldova, o tara prinsa intre aspiratiile sale de aderare la Uniunea Europeana si istoria ei cu legaturi stranse cu Rusia, a fost folosita pentru a asigura atat protectia juridica impotriva autoritatilor prin sistemul judiciar al tarii, cat si ca un mijloc de a injecta ilegal bani in sistemele financiare din UE.
Pe parcursul anilor 2010-2014, organizatii criminale si politicienii corupti din Rusia au transferat 20 miliarde USD din fonduri murdare prin acest complex de „spalatorie”, format din zeci de companii off-shore, banci, credite false si agenti proxy. Ulterior, procesul era „legalizat” de catre judecatori din R. Moldova, iar banii spalati erau raspanditi in intreaga Europa.
Tehnologia de legalizare
„Spalatoria de bani” care a tranzitat Moldova a avut misiunea de a crea iluzia unor activitati de afaceri pentru a justifica sursa de bani, sustinuta de o instanta de judecata care semna ordonante judecatoresti pentru a legaliza banii murdari. Afacerile erau firme-fantoma ce protejau proprietarii reali. Bancile implicate in proces trebuiau sa fie ele insele murdare sau neinteresate de a afla de unde proveneau acestia.
O tranzactie tipica incepea cu doua companii off-shore, de multe ori cu sediul in Marea Britanie, si cu adevaratii lor proprietari ascunsi in zonele off-shore, numite si paradise fiscale. Companiile semnau un contract fals, in care una cadea de acord sa-i imprumute celeilalte sume mari de bani, chiar daca in realitate nu a existat nici un imprumut.
Paradisul fiscal ales in aceasta operatiune a fost Belize, iar sumele implicate in fiecare tranzactie au fost uriase, variind de la 100 la 800 milioane USD. Contractele, in fiecare caz, stipuleaza ca datoria a fost garantata de catre companii din Federatia Rusa, aproape intotdeauna conduse de un cetatean moldovean, infiltrat pentru a face accesul in instantele judecatoresti din Republica Moldova.
Urmatorul pas pentru compania “debitor” a fost de a refuza sa ramburseze datoria companiei “creditor”, astfel transferand datoria pe seama companiilor rusesti care au garantat imprumutul. Compania “creditor”, inainta o cerere in instanta de judecata din Republica Moldova, unde un judecator urma sa emita o ordonanta de legalizare, datoria fiind la fel de reala si obligand firma ruseasca sa o stinga.
Apoi, firma din Rusia era obligata de un executor judecatoresc sa transfere banii murdari intr-un cont deschis de catre compania “creditor”. Pentru fiecare caz, banii au fost transferati din Rusia catre banca „Moldindconbank” – o institutie financiara conectata la unul dintre cei mai puternici oameni de afaceri din tara. In cele din urma, banii au fost transferati pe contul companiei “creditor”, care s-a aflat mereu la banca letona Trasta Komercbanka.
Rolul judecatorilor moldoveniIn „spalatoria ruseasca” au fost implicati peste 20 de judecatori de la 15 instante de judecata din Republica Moldova. Practic, acestia au avut rolul de legalizare a banilor, pronuntand, la solicitarea unui lant de companii off-shore, peste 50 de ordonante judecatoresti privind incasarea in mod solidar a unor datorii fictive, in suma totala de aproximativ 20 de miliarde USD. Aceasta este o suma uimitoare pentru o tara cum este Republica Moldova, care a avut un PIB sub 8,5 miliarde USD in 2013. Unii dintre acestia sunt cercetati penal, in timp ce altii au demisionat din sistem.
„Spalatoria” a fost pusa in functiune la 22 octombrie 2010, atunci cand compania britanica Valemont Properties Limited, in calitate de creditor, a inaintat o cerere de chemare in judecata la Judecatoria sect. Rascani prin care a solicitat incasarea datoriei de 180 milioane USD de la cetateanul moldovean Andrei Abramov si de la doua companii din Rusia: OOO LaitaM – directorul si actionarul unic fiind ucraineanul Oleg Nikolaevich Belonog si OOO Spartak – controlata de ucraineanul Vladislav Valerievich Hotsyanovsky.