Statul de peste Prut a esuat lamentabil in a fructifica fereastra de oportunitate strategica deschisa de competitia Vest-Rusia pentru Vecinatatea Estica a Uniunii Europene, apoi de anexarea Crimeei si agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Sansele istorice de acest tip nu dureaza insa o vesnicie. Cineva trebuia sa le-o spuna. Nu din admiratie sincera pentru „reformele europene din Republica Moldova” s-au primit laudele si micile „gratificatii” din trecut (desfiintarea vizelor turistice, Acordul de Asociere etc.), progresele interne fiind la urma urmei lente, partiale si fara atacarea miezului tare al coruptiei, ci doar pentru a sublinia antiteza optiunii de politica externa a Chisinaului cu cea a lui Ianukovici si cu regimurile proruse din Belarus, Armenia si Azerbaidjan. Daca dosarul ucrainean se va inchide iar Germania si Franta isi vor normaliza relatiile cu Moscova, interesul occidentalilor pentru Republica Moldova se va stinge de la sine.
Liderii politici proeuropeni de peste Prut aveau obligatia sa inteleaga rapid acest lucru si mai ales sa asume faptul ca nimeni nu are nici nevoie, nici vreun interes, nici rabdare sa care la nesfarsit in spate, ca pe un sac de cartofi, un stat artificial creat, neperformant, corupt, incapabil sa functioneze neasistat dinspre Vest sau dinspre Est, mereu in criza de identitate, mereu subrezit de clivaje interne ireconciliabile si mai ales indaratnic in a face schimbari autentice, doar pe ideea ca regimul actual se autointituleaza „proeuropean” si ne sperie cu perspectiva ca, daca nu il finantam, populatia va trece de partea Rusiei. Asa nu o sa mai mearga si spuneam, acum cateva luni, ca Uniunea Europeana si Romania trebuie sa inceteze sa mai alinte Chisinaul si sa mai laude ceea ce nu este de laudat. Ideea „sprijinului neconditionat” a fost si este gresita, nefacand bine nici Uniunii Europene, nici Romaniei, nici Republicii Moldova.
In ziua vizitei Presedintelui Iohannis la Chisinau, in februarie a.c., in articolul „O vizita care redefineste relatiile pe termen lung. Cum poate deveni Republica Moldova un non-subiect in politica romaneasca”[1], scriam: „Etosul statului roman in relatia cu Republica Moldova se va schimba, devenind mai franc dar mai riguros, mai putin teatral dar mai credibil, mai european dar mai putin angajant, si mai ales cu o doza de interes pe masura interesului autoritatilor de la Chisinau pentru Romania”. In termenii limbajului european, asta inseamna„more for more, less for less”.
In linia celor de mai sus trebuie inteleasa si returnarea de catre Presedintele Iohannis, catre Parlament, a legii de aprobare a Acordului de imprumut cu 150 de milioane de euro, semnat de fostii premieri Ponta si Strelet, in octombrie a.c. Asa cum am mai spus acum trei saptamani, nici nu se putea un moment mai prost pentru a finanta Republica Moldova[2], complet decredibilizata de scandalurile de coruptie politica la varf.
Romania, in mod evident, a gresit in ultimii ani in relatia cu Republica Moldova, ignorand gravele probleme de functionare ale sistemului politico-administrativ si ale justitiei locale, si practicand acelasi vechi discurs de complezenta fata de „fratii de peste Prut”, devenit treptat un cliseu care nu mai produce niciun impact in cele doua societati. Si fostul presedinte, si fostul premier de la Bucuresti au fost innebuniti sa obtina un dram de simpatie in Basarabia si un pumn de voturi, complacandu-se in compromisuri cu marii corupti locali, in atitudini populiste, demagogice si, la urma urmei, complet neperformante. Sa ne intelegem, Acordurile de imprumut, sustinerea politica etc. nu se fac la modul general cu „fratii de peste Prut”, ci cu guvernul unui stat. Sustinand guverne corupte si ineficiente dupa alte guverne corupte si ineficiente,
Romania nu facea decat sa-si diminueze importanta gesturilor sale in ochii populatiei de peste Prut, lasand impresia ca, indiferent cat de prost merg lucrurile in republica, noi tot de bine o sa zicem si vom continua sa salvam aparentele, sa ajutam coruptii de peste Prut sa fure in continuare din banci, guvernele sa nu faca reforme, politicienii sa stea in doua luntri, oportunistii sa profite de ambiguitatile regiunii si sa sifoneze finantarile primite de la Bruxelles si de la Bucuresti.
Ne vom schimba atitudinea. Si Presedintele Iohannis, si ministrul de externe, diplomatul profesionist Bogdan Aurescu, au dat semnale ca vad lucrurile altfel. Devenind exigenti si rigurosi in evaluari, scumpi la vorba si la promisiuni, vom creste greutatea politica si impactul gesturilor de sustinere. Vom da valoare reala, efectiva, cuvintelor si sprijinului nostru. Votantii de peste Prut vor intelege ca sustinerea Uniunii Europene si a Romaniei nu vine de la sine, doar pentru ca un guvern sau altul ne spune ca este proeuropean. Asta nu mai e demult suficient. Trebuie sa vedem faptele.
Sursa: Hotnews.ro
Sursa foto: stirileprotv.ro