”Daca stie cineva cum, avand pe sine femeile, sa scoatem armamentul, sa-mi spuna si mie”, a declarat oficialul.
”Noi nu avem niciun interes sa intretinem acolo un depozit de artilerie. Despre aceasta a vorbit si ministrul nostru Serghei Lavrov, cand a fost in vizita aici, cateva zile in urma. Conditiile de pastrare sunt destul de bune, dar asta nu inseamna ca ele trebuie sa fie pastrate pe vecie. Eu sper ca procesul de reglementare al conflictului transnistrean ne va permite sa facem acest lucru. Acest proces depinde doar de Rusia”, a declarat Kuzmin.
Prin dispozitia ministrului rus al apararii, Pavel Graciov, din 19 mai 1992, adresata conducerii Armatei a 14-a se specifica: "Avind in vedere ca Transnistria este pamint rusesc si situatia de acolo s-a agravat, trebuie sa-l aparam cu toate mijloacele si pe toate caile”. Luptele au luat sfârsit la data de 21 iulie 1992 prin semnarea unui acord de încetare a focului între Republica Moldova si Rusia (nu de Transnistria). În urma semnarii acelui acord, s-a stabilit organizarea unei forte de mentinere a pacii cu includerea fortelor moldovenesti, rusesti si transnistrene, retragerea treptata a Armatei a 14-a si stabilirea unei zone economice libere în Bender. Armata a 14-a a ramas insa pe teritoriul transnistrean.
Depozitul de artilerie al Armatei rusesti se afla la doi kilometri de frontiera cu Ucraina, in localitatea Colbasna din Transnistria. Arsenalul a fost mentinut in pofida promisiunii facute de Rusia la Summitul OSCE din 1999, ca va retrage pana in 2002 trupele din Republica Moldova, impreuna cu armamentul greu si munitia. Intre anii 2000 si 2003 rusii au distrus, potrivit OSCE, 300 de tancuri si alte vehicule blindate si au transferat in Rusia peste 22.000 tone de munitie, transportate in aproximativ 50 de convoaie militare. In 2003 procesul a fost insa oprit, motivatia Moscovei fiind aceea ca Tiraspolul ar fi cerut mentinerea prezentei militare rusesti de teama unei agresiuni militare din partea Chisinaului.