”Daca îi spui pe nume, ocupant adica, devii „radical de dreapta proromân”. Rusia, daca doreste sa-si mai spele ceva din multele sale pacate, ar trebui acum, cu ocazia tragicului jubileu de 200 de ani de la taierea în doua a Tarii Moldovei, sa-si ceara iertare de la întregul popor român pentru crimele savârsite în aceste doua secole de ocupatie si umilinta nationala. Nemtii, popor civilizat, la un moment dat si-au cerut iertare de la evrei pentru holocaustul din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. De ce nu procedeaza la fel si Rusia lui Rogozin?”, scrie Tanase.
Atitudinea este impartasita si de institutiile media de la noi. ”Din pacate, si spatiul nostru public - politic si mediatic - s-a molipsit de acest virus rusesc si califica orice manifestare de demnitate nationala drept „nationalism”, „extremism de dreapta”, „radicalism etnic”, „xenofobie” si chiar „fascism” sau „nazism”. Iata pâna unde poate împinge lucrurile o gândire politica perversa si angajata în serviciul unor interese straine”, puncteaza autorul.
”Repet: ciudata e „logica” ruseasca sovina a domnului tovaras Rogozin! Armata tarii sale a ocupat o parte a teritoriului tarisoarei mele si nu e extremista - nici armata, nici conducerea Rusiei, nici însusi Rogozin care, conform propriilor marturisiri, a luptat la Nistru în 1992 împotriva „fascistilor moldoveni si români” s.a.m.d., dar extremist sunt eu, nu el...”, conchide Constantin Tanase.