Pâna la destramarea URSS a fost controlor, contabil, presedinte al comitetului sindical al întreprinderii de marochinarie; deputat al poporului în Comitetul executiv raional Frunze din Chisinau (actualmente sectorul Buiucani) si, între 1986-1990, seful sectiei evidenta si repartizare a spatiului locativ la Comitetul executiv raional Frunze.A lucrat ulterior contabil-sef la Ministerul Economiei Nationale, sef de directie si consilierul ministrului economiei.
În 1999 a fost ministru al industriilor si comertului în Guvernul Sturza. La începutul anilor 2000, fabrica pe care o gestioneaza a fost mentionata printre cele mai profitabile întreprinderi monitorizate de Ministerul Industriei, iar Alexandra Can a fost desemnata de câteva ori de catre primaria capitalei „businessmanul anului”. Din 2013 este presedinta Asociatiei Patronale din Industria Usoara.
De când a întrat în Partidului National Liberal, apare frecvent alaturi de Vitalia Pavlicenco, presedinta formatiunii. PNL arendeaza încaperi în aceeasi cladire în care functioneaza fabrica gestionata de Can. Unii observatori surprind o relatie apropiata între cele doua politiciene.
Mai multi comentatori constata ca PNL ar avea o veche problema de imagine, întrucât Vitalia Pavlicenco ar fi monopolizat mediatizarea formatiunii, în pofida rezultatelor modeste din scrutinele anterioare.Potrivit declaratiei de venit, Alexandra Can detine actiuni si cote parti la patru societati comerciale. Are în proprietate doua apartamente în Chisinau, jumatate de apartament la Iasi, trei sferturi dintr-o casa în Chisinau-Chis, judetul Arad, 11 hectare de terenuri agricole în R. Moldova si în România.