Autorul considera ca acuzatiile autorilor apelului sunt credibile. ”Prevalarea elementului kaghebist în posturile de conducere, infestarea SIS-lui cu agenturi ruse, marginalizarea tinerilor ofiteri de informatii cu studii în Occident, nepotismul, cârdasia cu unele grupari criminale – toate acestea sunt vicii vechi si arhicunoscute ale Serviciului de Informatii si Securitate”, scrie Bogatu.
„Grupul de ofiteri SIS” îl acuza pe Valentin Dediu de tradare, imputându-i ca ar fi „facut spionaj în favoarea altul stat”. Dar nu ne spune în favoarea carui stat. Semnatarii apelului nu degeaba ascund acest amanunt interesant. Daca l-ar fi dezvaluit, s-ar fi dus pe copca tot europenismul lor etalat cu ostentatie”, puncteaza Bogatu.
”Din ordinul lui Vladimir Voronin, Dediu a fost arestat la Kiev de departamentul de securitate interna al SIS-lui în colaborare cu serviciile speciale ucrainene, fiind apoi adus la Chisinau în catuse si dat pe mâna justitiei. Pe Valentin Dediu îl pastea puscaria. Supararea lui Voronin nu era întâmplatoare. Chiar autorii apelului recunosc ca actualul director interimar al SIS „a vândut secrete de stat… pentru a proteja interesele unor persoane apropiate”. Cine sunt aceste persoane apropiate? Raspunsul îl gasim tot în apelul „grupului de ofiteri SIS”. Autorii scriu ca fiul directorului SIS, Emil Dediu, si nepotul sau, Octavian Dediu, „au absolvit Academia Serviciilor Speciale din România”. Anume acesti doi tineri sunt „persoanele apropiate” care urmau a fi „protejate”, spune autorul.
”De unde si concluzia ca Valentin Dediu a livrat informatii pentru România. În caz contrar, fiul si nepotul n-ar fi absolvit niciodata o institutie de învatamânt a comunitatii române de informatii. Ca sa nu mai spun ca în cazul în care Dediu ar fi spionat pentru rusi, presedintele comunist nu s-ar fi suparat tare si nu l-ar fi adus încatusat la Chisinau”, conchide editorialistul.