Toate însa împing lumea spre confruntare si explozie, pas cu pas, într-un tumult al confruntarii vointelor si intereselor recomandabil pentru cause mai bune. Mai întâi, duminica, Austria si-a ales viitorul cancelar. Sebastian Kurz, un tânar de 31 de ani care a preluat de numai 6 luni Partidul Popular, cu o detenta de lup tânar care a ajuns peste noapte viitorul politic dupa ce a ocupat postul de ministru de Externe al popularilor, este pe cale sa rastoarne uzantele si sa preia functia de Cancelar într-un joc extrem de periculos cu extrema dreapta. Îmbracând haina unui preocupat luptator pentru binele concetatenilor sai împotriva migrantilor, dar într-o nuanta extrem de echilibrata, Kurz a reusit sa atraga votantii extremei drepte ai Partidului Libertatii doar pentru a împinge partidul sau propriu spre dreapta si pentru a face alianta cu aceeasi extrema dreapta, dar cu resurse mult diminuate.
Geniu sau ucenic vrajitor, Kunz se alatura lui Trudeau si Macron ca salvatori ai propriei tari în fata extremismelor, jucându-se cu focul si riscând experiente nefaste cu extrema dreapta. În nordul Irakului, o rivalitate regionala ajunsa la cotele de explozie dupa referendumul kurd risca sa antreneze actorii regionali de forta, Iran si Turcia, implicati în sustinerea regimului de la Bagdad, într-un conflict cu impact asupra luptei împotriva Daesh-Stat Islamic care sa antreneze deopotriva si actorii globali majori într-o sarabanda de violenta greu de prezis.
Peshmerga kurda ramâne cea mai puternica formatiune militara din regiune si partener relevant al SUA împotriva terorismului, dar vizata de represiunile actorilor din regiune pentru ambitiile de independenta. Si în relatia turco-europeana tensiunile par sa fi ajuns la un extrem, prin nemultumirea majora exprimata de Ankara fata de criticile în raport cu regimul Erdogan si excesele sale, nerecunoasterea rolului sau de partener economic si securitar al Europei si al Occidentului, abordarea distincta a structurilor declarate teroriste de Ankara precum PKK si FETO si lipsa de sprijin si solidaritate cu problemele si preocuparile legitime ale Turciei.
O deschidere spre negociere exista, însa Europa însasi e chemata sa revizuiasca propria abordare interna si sa redescopere punctele comune în care relatia cu Turcia, fie si a lui Erdogan, este un punct de ajutor mutual si interes recirpoc a fi cultivate în continuare. În Rusia, armata de troli a regimului Putin, cu efecte tot mai mari asupra realitatilor înconjuratoare din sânul regimurilor democratice, implicarile în alegeri si în pervertirea opiniei publice creeaza dificultati tot mai mari si tradeaza ofensiva si agresiunea constanta asupra spatiului public si virtual de catre Moscova, un spatiu pe care îl domina tot mai autoritar, în timp ce voci tot mai originale ataca fondul valorilor europene de pe pozitiile de lideri ai statelor europene, în posturi revizioniste, propunând, în institutii de prestigiu altfel profund dependente de respectarea dreptului international public si al drepturilor omului, aberatii de felul tranzactionarii suveranitatii, integritatii teritoriale si independentei statului contra bani, cumpararea de favoruri pentru infractorii la dreptul international, totul pentru a obtine dezideratul Rusiei de ridicare a sanctiunilor si relansarea relatiilor de dominatie în Europa, dupa scindarea malurilor Atlanticului si fragmentarea Europei, asa cum si le doreste regimul Putin astazi.
Sebastian Kurz, baiatul frumos si cuminte al politicii austriece, aduce dreapta anti-imigratie si islamofoba la guvernare La 31 de ani, Sebastian Kurz pare sa câstige, în fruntea partidului sau (Noul Partid Popular) alegerile din Austria cu un program strict anti-imigratie si de dreapta, care-l împinge natural spre o noua alianta cu Partidul Libertatii, de extrema dreapta, asa cum s-a întâmplat în 2000. Vorbim despre copilul frumos si cuminte al politicii austriece, cel considerat ginerele ideal pentru orice femei de vârsta si clasa medie a Austriei, un politician care se autointituleaza omul schimbarii. Desi aflat în politica dintotdeauna, fara alta slujba decât cea de politician, Kurz a reusit sa joace rolul omului nou pe baza propriei sale tinereti, însa nu a tradat niciodata mâna de fier cu care conduce propriul partid.
O situatie care l-a adus în postura de a deveni cancelar al Austriei dupa alegerile de duminica, 15 octombrie, un nou politician-minune dupa modelul canadianului Justin Trudeau si al lui Emmanuel Macron. El a preluat Partidul Popular Austriac (ÖVP) în luna mai si l-a transformat într-o miscare personala, profund legata de imaginea sa si urmând preferintele sale personale, care au adus partidul de centru-dreapta în spatiul dreptei prin politica si discursul sau soft anti-imigranti, bine cumpanit si îmbracat comunicational într-o forma edulcorata, ce-l tine departe de extrema dar îl face atractiv votantilor Partidului Libertatii.
Acesta a fost, de altfel, si principalul scop al sau, acela de a aparea ca un partid anti-sistem - schimbând numele în Lista Sebastian Kurz-Noul Partid Popular si culorile turcoaz ale candidaturii, fata de negrul conventional al Partidului Popular - acela de a prelua votantii extremei drepte, Partidului Libertatii lui Norbert Hofer, care a fost cât pe ce sa câstige alegerile prezidentiale, în mai 2016, si le-a pierdut în fata ecologistului Alexander Van der Bellen, actualul presedinte al Austriei.
Electoral si comunicational, tânarul Kurz a reusit sa vorbeasca despre marile teme ale imigratiei într-un fel care sa nu tradeze nici extrema, nici ostentativitatea si nici forme de radicalism. De aici nuantele sunt distincte si variaza între pledoaria pentru inventivitatea, capacitatea de comunicare si virulenta proactiva a aparitiilor lui Sebastian Kurz si, respectiv, acuzatiile de extremism, compararea cu Viktor Orban si pornirile sale anti-europene (si pe seama unei apropieri a Austriei de spatiul Visegrad, desi Kurz si Noul Partid Popular nu au nimic anti-european sau euro-sceptic macar).
Asocierile cu tematica imigrantilor i-au adus chiar acuzatii privind nu numai împingerea propriului partid, membru al PPE, spre dreapta, ci chiar porniri de extrema dreapta. Electoral si comunicational, tânarul Kurz a reusit sa vorbeasca despre marile teme ale imigratiei într-un fel care sa nu tradeze nici extrema, nici ostentativitatea si nici forme de radicalism, postura sa publica fiind mai degraba cea a politicianului care constata preocuparile propriului public si a cetatenilor/alegatori austrieci si încearca sa gaseasca solutii la aceste preocupari.
Chiar si clipurile sale electorale, percutante prin efectul imaginii trezirii austriecilor în casa cu strainii care le manânca mâncarea si le folosesc bunurile, nu vorbesc în niciun punct de imigranti sau refugiati, fiind calibrate cu mare atentie si nuante multiple în aceasta perspectiva. Daca unii îl acuza pe Kurz de preluarea temelor, metodelor si votantilor Partidului Libertatii – lucru adevarat daca e sa ne uitam la perspectivele mentinerii controlului migrantilor din Orientul Mijlociu, ale descurajarii imigrantilor si ale respingerii oricaror ajutoare de stat, cu referinta si la europenii ce sunt stabiliti în Austria – altii vorbesc despre politica politistului rau si a politistului bun, în care Kurz preia voturile extremei drepte (lucru salutat de unii) de pe pozitii europene conservatoare, dar urmând sa se asocieze cu extrema dreapta ca-n 2000, pentru guvernare.
Aici e imponderabila din votul de duminica, în conditiile în care social-democratii actualului cancelar, Christian Kern, pierd alegerile pe baza unor atacuri venite de la rivalii populari si nu lasa decât perspective teoretice pentru o mare alianta, iar ecologistii si alte partide mici sunt mai putin relevante în actul guvernarii. În ultimele sondaje de opinie, Partidul Popular conduce cu 33,3% - în fapt o lista independenta numita Lista Sebastian Kurz – Noul Partid Popular, un rebranding de lista deschisa si în afara partidului - urmat de Partidul Libertatii cu 26% si Partidul Socialist cu 24%. Trei alte partide sunt la prag, NEOS – Noua lista a Austriei si Forumul Liberalilor, cu 5,1%, Verzii, cu 4,9% si Pilz – Lista lui Peter Pilz, cu 4,6%. Votul e proportional în 7 constituente cu un prag de 4%.