Investigatia facuta de jurnalistul Maurits Martijn si expertul în securitate Cees Wiebes arunca lumina asupra modului în care CIA-ul a reusit sa produca variante similare ale unui dispozitiv de ascultare sovietic, care a devenit cunoscut la o întâlnire a Consiliului de Securitate ONU din 1960, într-un moment în care liderii sovietici se declarau revoltati de „spionajul agresiv” al agentiilor de securitate americane, noteaza sursa.
Dupa doborârea la 1 mai 1960 a avionului de spionaj american tip U-2 în spatiul aerian sovietic,URSS-ul a propus o rezolutie în Consiliul de Securitate ONU prin care au vrut sa desemneze Statele Unite drept stat agresor, sustinând ca acestea duc o politica externa provocativa. Ambasadorul american la ONU, Henry Cabot Lodge, a prezentat însa dovada ca tertipuri asemanatoare au fost utilizate de sovietici imediat dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial – reconstituirea compartimentului în care a fost ascuns un dispozitiv de ascultare din ambasada Statelor Unite în Rusia între 1945 si 1952.
VIDEO Buletin de stiri din mai 1960, prezentând controversele din Consiliul de Securitate ONU
„The Thing” (ro – „Lucrul”), cum a fost numit dispozitivul, a fost folosit de catre sovietici pentru a monitoriza discutiile din ambasada Statelor Unite la Moscova timp de 7 ani, fiind ascuns într-o placa reprezentând sigiliul Statelor Unite care fusese oferita drept „cadou prietenesc” ambasadorului american în URSS, W. Averell Harriman. Aparatul a fost unul dintre primele de felul sau care puteau transmite înregistrarile prin unde radio, fara a fi necesara recuparea sa. Inovatia absoluta consta în faptul ca putea fi oprit si pornit de la distanta, ceea ce însemna ca era aproape imposibil de detectat dispozitivile de cautare ale microfoanelor ascunse, ce puteau discerne undele radio emise de acestea în timpul functionarii.
Contraatacul tehnologic, refuzat de Phillips
Descoperirea dispozitivului în 1952 a provocat consternare si panica în rândul structurilor de comanda ale Statelor Unite, deoarece a demonstrat avantajul tehnologic pe care îl avea Uniunea Sovietica la acel moment în ceea ce priveste echipamentul de spionaj. CIA-ul a avut nevoie de doi ani si de ajutor din partea serviciilor de informatii aliate pentru a deslusi misterul functionarii aparatului – iar una dintre aceste legaturi a dus la întelegerea recent dezvaluita cu Compania Olandeza de Cercetare a Radarelor(DRRC), care a produs primele copii dupa „The Thing” folosite împotriva sovieticilor.
Aproape imediat dupa descoperirea enigmaticului aparat, CIA-ul a cerut serviciilor de informatii ale statelor aliate din Europa sa faca legatura serviciului american cu companii din domeniul dezvoltarii electronice, care ar fi putut ajuta la cercetarea microfonului sovietic. Doua recomandari au venit din partea BVD-ului, serviciului olandez de informatii de la acea vreme: Philips si DRRC.