Locuitorii URSS nu au fost decat pe jumatate surprinsi in 19 august 1991, cand coloane de tancuri au patruns pe strazile Moscovei, iar intreaga tara a aflat, de la televiziunea de stat, ca presedintele sovietic Mihail Gorbaciov nu-si poate indeplini functiile din motive de sanatate, iar un Comitet de stat de urgenta a preluat puterea.
Lansata in 1985 de Gorbaciov, politica de deschidere si reforma a afectat ireversibil rolul conducator al Partidului Comunist si a incurajat dorintele de independenta in republicile sovietice.
Lituania si Georgia si-au declarat independenta, in Caucaz si in Asia Centrala au izbucnit confruntari etnice, trezoreria statului s-a golit, iar populatia a fost nevoita sa stea la cozi interminabile pentru produse de prima necesitate.
Timp de mai multe luni, Gorbaciov a fost atacat de conservatorii din partid, care cereau insistent revenirea la controlul strict, dar si de democratii care cereau accelerarea reformelor.
La sfarsitul anului 1990, liderul sovietic a cedat presiunilor si a renuntat la un plan de liberalizare economica, iar in ianuarie 1991 a trimis trupele de elita ale KGB in Lituania, unde confruntarile s-au soldat cu 14 morti.
Unul dintre principalii rivali ai lui Gorbaciov, Boris Eltin, lider foarte popular al Rusiei, a cerut in februarie demisia presedintelui sovietic. in plus, unul dintre pilonii Perestroikai, ministrul de Externe Eduard sevardnadze, a demisionat in decembrie, denuntand instaurarea unei dictaturi.
Pentru a evita destramarea brusca a URSS, Gorbaciov a acceptat, la inceputul verii anului 1991, elaborarea unui nou Tratat de Uniune, care acorda republicilor componente o larga autonomie.
Aripa conservatoare a partidului nu a acceptat insa ideea si, dupa ce l-au vizitat in Crimeea pentru a-i cere sa renunte la acest plan, opt membri ai conducerii sovietice - printre care s-au numarat directorul KGB, Vladimir Kriucikov, ministrul Apararii, Dmitri Iazov, si ministrul de Interne, Boris Pugo - au incercat sa preia puterea.
La 19 august, Gorbaciov a fost izolat in vila sa din Crimeea, impreuna cu sotia sa, Raisa, si restul familiei.
Pucistii au decretat stare de urgenta pentru sase luni, blindatele au ocupat pozitii in Moscova, insa ordinele pucistilor nu au fost respectate in totalitate.
Boris Eltin, care nu fusese arestat, a preluat conducerea unei miscari de strada, beneficiind de sustinerea a mii de moscoviti si a unora dintre unitatile militare.
Singurele confruntari violente, intre armata si manifestanti, s-au soldat cu trei morti.
Rusii s-au mobilizat si la Leningrad, al doilea oras din Rusia, redevenit ulterior Sankt Petersburg, in jurul primarului democrat Anatoli Sobceak, printre consilierii caruia se numara si viitorul presedinte Vladimir Putin.
Statele Unite si Marea Britanie si-au exprimat imediat sprijinul pentru Boris Eltin, Germania si-a mentinut sustinerea pentru Mihail Gorbaciov, in timp ce presedintele francez, Francois Mitterand, a luat initial nota de declaratiile pucistilor, o recunoastere a loviturii de stat care i-a fost ulterior reprosata.
In data de 21 august, pucistii au fost invinsi, iar a doua zi Gorbaciov a revenit la Moscova. Cu toate acestea, pozitia sa fusese mult slabita de Boris Eltin, a carui popularitate a crescut semnificativ.
In 22 august, mii de locuitori ai Moscovei, insotiti de o macara, au demontat statuia imensa a lui Felix Dzerjinski, fondatorul primei politii politice sovietice, aflata in piata Lubianka, in fata sediului KGB.
in scurt timp, republicile sovietice au inceput sa-si declare, pe rand, independenta, iar URSS a fost dizolvata oficiala in decembrie.
Toti pucistii - cu exceptia lui Boris Pugo, care s-a sinucis - au fost gratiati de Boris Eltin.
Conservatorii sovietici "au incercat sa stranga surubul, neintelegand ca acest lucru nu mai era posibil, iar ceea ce au facut a accelerat dizolvarea sistemului", apreciaza politologul Iuri Korguniuk.
Aleksandr Konovalov, presedintele Institutului pentru studii strategice, subliniaza atitudinea ambigua a Rusiei de astazi in legatura cu evenimentele din august 1991. "Vladimir Putin a calificat destramarea URSS - consecinta directa a puciului - drept cea mai mare catastrofa geopolitica a secolului 20", reaminteste el.
La 20 de ani dupa puciul esuat, Rusia - prinsa intre fostul agent KGB care a restabilit imnul sovietic si promisiunile de reforma ale lui Dmitri Medvedev - se afla in continuare la o rascruce de drumuri.