1. Eritreea
Dupa obtinerea independentei, acum 22 de ani, Eritreea este condusa de presedintele Isayas Afewerki. Acesta este, simultan, seful guvernului, comandantul suprem al fortelor armate, presedintele parlamentului si sef al singurul partid acceptat. Politica lui Afewerki este una de izolare, motiv pentru care Eritreea a fost nu de putine ori descrisa in Europa drept "Coreea de Nord a Africii".
Drepturile omului sunt calcate in picioare, iar economia este o ruina. Arestarile arbitrare, torturarile, saracia si lipsa de perspectiva ii determina pe foarte multi oameni sa fuga din tara incotro vad cu ochii. Numai in Italia, in prima jumatate a anului 2015, au ajuns peste 18.000 de persoane din Eritreea. Din mica tara de la Marea Rosie vine asadar cel mai mare grup de refugiati, raportat la celelalte tari africane. Conform Agentiei pentru Refugiati a ONU, anul trecut numarul refugiatilor din Eritreea a fost de 357.000 - peste 5 la suta din totalul populatiei, scrie Deutsche Welle.
In multe cazuri, refugiatii sunt persoane tinere care incearca sa scape de inrolarea fortata in armata. Oficial, in Eritreea stagiul militar dureaza 18 luni. In realitate, acest termen se poate prelungi pe o durata nedeterminata. Inrolati sunt deseori inclusiv copii de 14 ani.
Refugiatii din Eritreea sunt in numar mare recunoscuti ca atare in Germania. Cu toate acestea, regimul represiv solicita o asa-numita "taxa pentru diaspora" celor care apeleaza la serviciile consulare ale ambasadei din Germania. In plus, traducatorii ii sicaneaza deseori pe conationalii lor care incearca sa depuna actele pentru obtinerea de azil, se plang activistii unor organizatii.
2. Somalia
In manualele de politica internationala, Somalia poate fi data exemplu de "stat esuat". De peste 20 de ani, aceasta tara africana nu are un guvern central functional. Razboiul civil, foametea si lipsa de perspectiva i-au determinat pe nenumarati somalezi sa fuga. Conform unei estimari a Organizatiei Natiunilor Unite din 2009, 14 la suta din poporul somalez traia in afara granitelor tarii - mai mult de un milion de oameni, tendinta fiind ascendenta.
Si in acest moment, in multe parti din Somalia au loc conflicte sangeroase. Mai presus de toate, militia islamista Al-Shabaab terorizeaza in mod repetat populatia. Gruparea a fost in ultima vreme activa inclusiv in tara vecina, Kenya, unde s-a aflat la originea mai multor atentate.
In ciuda unor succese militare ale fortelor Uniunii Africane si ale soldatilor somalezi, militiile Al-Shabaab continua sa detina controlul asupra unor ample regiuni din Somalia. Recrutarile fortate si incalcarile flagrante ale drepturilor omului de catre islamisti reprezinta, potrivit ONU, cele mai frecvente motive din cauza carora somalezii incearca sa fuga din tara. Aproape 7.000 de refugiati somalezi au traversat Marea Mediterana doar in prima jumatate a anului 2015.
3. Nigeria
Atacurile continue ale militiei islamiste Boko Haram impotriva populatiei civile din nordul Nigeriei au provocat o catastrofa umanitara. Astfel, cea mai populata tara din Africa este acum una dintre principalele tari de origine ale refugiatilor. Conform ONU, aproape 8.000 de nigerieni au ajuns in taberele de refugiati din Italia intre lunile ianuarie si iunie anul acesta - de doua ori mai multi decat in aceeasi perioada a anului trecut.
La toate acestea se adauga si situatia instabila din Libia, care a condus si ea la cresterea rapida a numarului de refugiati.
Muncitorii migranti din vestul si centrul Africii reprezinta de mult timp o minoritate semnificativa in Libia, mare parte dintre ei fiind nigerieni. Dupa prabusirea ordinii sociale in multe parti din Libia, multi oameni au fost victime ale unor atacuri rasiste si au suferiti persecutii. Astfel, evadarea in Europa este considerata de foarte multi dintre ei singura cale de a scapa de calvar. De asemenea, cresterea recenta a numarului de refugiati din alte tari relativ stabile, de pilda Ghana si Coasta de Fildes, are in mare masura legatura cu problemele muncitorilor imigranti din Libia.
4. Gambia
Cu doar 1,8 milioane de locuitori, Gambia este una dintre cele mai mici tari din Africa. Cu toate acestea, autoritatile italiene au numarat, in prima jumatate a anului 2015, 4.000 de nou-veniti din aceasta tara. Motivul este similar cu cel al oamenilor din Eritreea. Yaya Jammeh, presedinte de mai mult de douazeci de ani, este un despot.
Potrivit unui raport al ONU din 2014, tortura este un mijloc comun de aplicare a legii in Gambia. Mai mult de jumatate din populatia tarii traieste sub limita saraciei, iar aproximativ 60 la suta dintre locuitori sunt analfabeti. Singurul produs de export sunt alunele. Economia se sustine in buna masura din banii trimisi acasa de diaspora.
5. Sudan
Guvernul Sudanului duce de ani de zile, in mai multe parti ale tarii, lupte impotriva diferitelor grupuri rebele. Un astfel de conflict a izbucnit in regiunea Darfur in 2003, iar violentele au ucis pana acum 300.000 de oameni. Abia in 2011, odata cu obtinerea independentei Sudanului de Sud, s-a pus capat zecilor de ani de razboi civil. Atacurile asupra populatiei civile si persecutarea minoritatilor etnice determina multi oameni sa paraseasca tara.
Intre ianuarie si iunie 2015, peste 3.500 de sudanezi au ajuns in Italia, de aproximativ 7 ori mai multi decat acum un an. Si aceasta tendinta este cauzata de situatia dezolanta in care se gaseste Libia, tara in care, de-a lungul vremii, multi sudanezi gasisera un refugiu sigur.
6. Senegal
Senegal este considerata o tara model: presedintele ei este ales in mod democratic, statul functioneaza, oamenii nu sufera de foame. Cu toate acestea, autoritatile italiene au inregistrat in prima jumatate a anului 2015 peste 2000 de refugiati senegalezi.
Potrivit ONU, mai ales barbatii tineri din mediul rural, care nu au oportunitati de castig, cauta sa ajunga in tarile bogate din Europa. Acestia cauta, spun specialistii, un loc de munca, astfel incat sa isi poata intretine familia. In plus, lipsa de informatii sau informatiile false despre viata in Europa incurajeaza acest proces migrator.