La fiecare doi ani, functionarii publici luau parte la o simulare care testa capacitatea Marii Britanii de a se confrunta cu izbucnirea unui nou razboi, conform documentelor. Ei se ghidau dupa instructiunile cuprinse in cadrul "Cartii Razboiului", un plan secret care includea chiar si sugestii ca in cazul unui holocaust nuclear statul sa fie condus de catre 12 guvernatori regionali.
Simularea dura doua saptamani, iar functionarii publici jucau rolurile ministrilor premierului de la acea vreme, Margaret Thatcher, rolul unui oficial al Biroului Cabinetului si chiar pe cel al "Doamnei de Fier". in cadrul simularii numele de cod al fortelor sovietice era "Portocaliu", iar cel prin care erau numite statele membre NATO era "Albastru".
Functionarii petreceau ore intregi anticipand modul in care razboiul ar fi putut afecta familiile simple de britanici, dedicand aproape 250 de pagini din document doar problemelor legate de rationalizarea petrolului, de orarele cailor ferate, de rezervele agricole si de proviziile medicale necesare militarilor raniti.
In centrul simularii, insa, se afla o dilema cu adevarat terifianta. Fiecare premier britanic din timpul Razboiului Rece, de la Attlee si pana la Thatcher, stia ca ar putea veni o zi in care i se va cere aprobarea unui atac nuclear. In cazul in care intr-adevar ar fi izbucnit un nou razboi, conform simularilor din 1981, acestia nu ar fi avut de ales si ar fi trebuit sa il accepte.