Intermediarii de milioane
In perioada 2005-2007, CFM a transmis in arenda a trei companii private din Republica Moldova 800 de vagoane. Companiile, doua dintre care fusesera fondate cu doar jumatate de an inainte, au fost alese fara niciun concurs. Acestea au primit dreptul de a utiliza vagoanele marfare ale CFM pana la sfarsitul anului 2008, contra unei plati de arenda de 8,77 dolari pe zi, per unitate. In acea perioada, in Rusia, acolo unde au ajuns aceste vagoane in subarenda, taxa de chirie era de circa 22,5 dolari pe zi pentru un vagon. in acest mod, jucand rolul de intermediar, cele trei firme au reusit in trei ani sa incaseze venituri de zeci de milioane de lei.
Chiriasul datornic
Compania „Transpac-Service” a obtinut, prin trei contracte de arenda semnate in 2005 si 2006, dreptul de a utiliza 210 vagoane ale CFM. Relatiile dintre aceasta firma si Calea Ferata din Moldova au fost din start complicate. Compania, care a transmis vagoanele in subarenda unor firme din Rusia, a avut mereu restante la plata chiriei fata de CFM. Acest lucru insa nu a impiedicat-o sa ceara in fiecare an restituirea TVA in valoare de circa un milion de lei, dar si sa solicite in judecata ca CFM sa-i compenseze cheltuielile suportate la reparatia vagoanelor luate in chirie, circa doua milioane de lei. Solicitarea firmei a fost satisfacuta de catre judecatori, iar CFM nu doar ca nu si-a putut lua banii din arenda vagoanelor, ci s-a vazut nevoita sa-i plateasca chiriasului sau datornic.Operatiunea „vagoanele”
Din cauza restantelor la plata arendei pe care le aveau „Transpac-Service” si celelalte doua firme, la 1 decembrie 2008, CFM a decis sa rezilieze contractele, solicitand sa-i fie restituite vagoanele. „Transpac-Service” a refuzat sa se conformeze cererii, motivand ca nu are bani pentru a aduce vagoanele in Moldova, iar CFM a fost nevoita sa mai dea un milion de lei pentru a recupera 94 de vagoane din cele inchiriate de companie.
Aceste vagoane insa, aduse in Republica Moldova pe 24 iunie 2009, au reintrat in folosinta CFM pentru o perioada scurta de timp. Dupa numai cinci zile, Dispeceratul Central al Cailor Ferate din Ucraina le-a solicitat pentru a le exploata in Rusia. Indata ce au ajuns pe teritoriul rusesc, vagoanele au fost confiscate de vamesi pe motiv ca „Atlantik” OOO (firma ruseasca ce le luase in subarenda de la „Transpac-Service” – n.r.) ar fi incalcat termenul-limita de export temporar a vagoanelor pe teritoriul Federatiei Ruse.
Pierderi de zece milioane de lei
in 2010, o echipa de juristi de la CFM s-a adresat Judecatoriei de Arbitraj a orasului Moscova cu solicitarea de a rejudeca dosarul prin care s-a decis confiscarea vagoanelor (estimate de magistratii rusi la circa 18,6 milioane de lei). „Atlantik” OOO s-a spalat rapid pe maini, administratorul companiei, Alexandr Ratov, declarand in judecata ca nu a semnat niciun contract de inchiriere a vagoanelor si nici nu a eliberat nimanui procura pentru asta. Mai mult de atat, autoritatile ruse au constatat ca „Atlantik” are adresa juridica fictiva. „Transpac-Service” a anuntat ca e falita, iar Calea Ferata din Moldova a ramas si fara bani, si fara vagoane. 43 dintre acestea au fost vandute unei companii din Rusia care, in scurt timp, le-a revandut unei alte firme rusesti. Astazi, vagoanele moldovenesti sunt obiectul unui alt proces de judecata in Federatia Rusa, deja intre doi agenti economic de acolo care isi revendica dreptul de proprietate asupra acestora.
Dupa trei ani de „afaceri” cu „Transpac-Service”, CFM s-a pomenit cu pierderi totale de circa 10 milioane de lei. Dintre acestea, 2,2 milioane de lei reprezinta plata de arenda neincasata pentru vagoanele date in chirie; 279 de mii de dolari (circa 4,5 milioane de lei – n.r.) - despagubire platita pentru vagoanele confiscate de Rusia (valoarea acestora, estimata de conducerea CFM, este de 4,5 ori mai mica decat cea estimata in cadrul procesului de judecata din Rusia – n.r.); doua milioane de lei – bani achitati de CFM pentru reparatia vagoanelor; un milion de lei – cheltuieli pentru transportarea din Rusia a vagoanelor confiscate ulterior.
Un patron sarac si conturi goale
Compania „Transpac-Service” a fost fondata pe 10 noiembrie 2004, cu sase luni inainte de a incheia primul contract cu CFM. Firma isi are sediul in apartamentul cu o odaie al administratorului, tot el asociat unic, Valeriu Colbasiuc, care a murit in februarie 2013. Desi administra o afacere de milioane, Colbasiuc avea un trai modest. Garsoniera era singura sa proprietate si i-a lasat-o mostenire nurorii, Jana Colbasiuc, tot ea contabila a „Transpac-Service”. Femeia sustine ca, in realitate, firma era administrata de o alta persoana, Alexandr Diulgher. Acesta avea drept de semnatura in firma si a retras cei mai multi bani din conturile „Transpac-Service”, fie sub pretextul de a achita niste credite contractate de companie, fie pentru a-si acorda siesi imprumuturi, fie pentru plata unor servicii, cele mai multe de inchiriere auto.
La inceputul lui 2014, cand CFM a mers in judecata pentru a-si recupera banii pentru arenda si vagoanele pierdute, „Transpac-Service” avea conturile goale. Recent, firma a fost lichidata.Ex-vicedirectorul CFM, banuit de complicitate„Transpac-Service” este astazi subiectul unui dosar penal pornit de Procuratura Generala a Republicii Moldova in noiembrie 2010 pe faptul cauzarii de daune materiale in proportii deosebit de mari prin inselaciune, savarsite de factori de decizie din cadrul companiei.
Viorel Morari, seful Sectiei conducerea urmaririi penale in organele centrale ale Serviciului Vamal si MAI din cadrul Procuraturii Generale, ne-a comunicat ca in dosar exista doua persoane banuite –fostul vicedirector al CFM Vladimir Bagoev, care a semnat toate contractele de arenda cu „Transpac-Service”, si administratorul acestei firme, Alexandr Diulgher.in prezent, procurorii sunt in asteptarea unei comisii rogatorii din Federatia Rusa, care urmeaza sa le ofere mai multe raspunsuri, inclusiv la intrebarea cum a fost posibil ca CFM sa aduca din Rusia cele 94 de vagoane abandonate acolo de „Transpac-Service”, daca la acel moment autoritatile ruse constatasera deja ca „Atlantik” ar fi incalcat termenul de export temporar al vagoanelor. Amintim ca vagoanele au fost confiscate de vamesii rusi abia dupa ce „Transpac-Service” a scapat de responsabilitatea pentru ele.
Un offshore-capusa
O alta intrebare la care procurorii nu au inca un raspuns tine de rolul companiei offshore „Bellatrix Assets LLP” (inregistrata in Marea Britanie), prin intermediul careia firmele din Rusia ii achitau companiei „Transpac-Service” pentru arendarea vagoanelor. O parte din bani erau transferati firmei din Moldova, restul ramaneau in conturile companiei offshore.„Bellatrix Assets LLP” a fost fondata in iunie 2007 si si-a sistat activitatea in iulie 2011. Firma, care a activat doar in perioada in care „Transpac Service” si o firma afiliata au facut afaceri din darea in arenda a vagoanelor CFM, este fondata de o alta companie offshore si un cetatean al statului Panama, Mario Antonio Alvardo Castillo, care a apare in calitate de fondator la alte zeci de companii offshore.
O alta firma, aceeasi schema
Alexandr Diulgher apare in calitate de co-fondator si administrator si intr-o alta firma cu care CFM s-a apucat sa faca afaceri din darea in arenda a vagoanelor, „Artecopac”. Fondata in mai 2004, deja in iunie compania incheia cu CFM un contract pentru inchirierea a 50 de vagoane, iar peste un an a arendat alte 40 de vagoane. Ca si „Transpac-Service”, „Artecopac” a avut de-a lungul anilor restante la plata taxei de arenda (care era de numai 6,36 dolari per vagon pentru o zi) si nu a returnat CFM toate vagoanele inchiriate (intreprinderea de stat a fost nevoita sa suporte cheltuieli pentru a aduce in Moldova 11 vagoane abandonate in Rusia). „Artecopac” la fel isi primea banii din arenda vagoanelor prin intermediul „Bellatrix Assets LLP”.
„Nu incercati sa cautati pe cineva in spate”Laurian Pantaru, unul dintre fondatorii „Artecopac”, sustine ca firma a fost mereu onesta in relatiile sale cu CFM. Pantaru confirma ca „Artecopac” si „Transpac-Service” au fost companii-surori, dar neaga ca acestea ar fi fost fondate doar pentru afacerile cu vagoanele CFM.
Potrivit lui Pantaru, Alexandr Diulgher era de mai multi ani in afaceri din domeniul transportului, de aceea i-a propus sa i se alature. „in acea perioada nu era complicat sa obtii vagoane in arenda. Nu era nevoie de concurs”, afirma omul de afaceri. Cat priveste compania offshore prin care se faceau achitarile, Pantaru sustine ca nu stie nimic despre asta. De asemenea, el declara ca nu-l cunoaste pe fostul vicedirector al CFM Vladimir Bagoev. „Aceasta a fost o afacere a noastra. Nu incercati sa cautati pe cineva in spate”, ne-a sugerat Pantaru.Barbatul da vina pe conducerea CFM pentru incidentul cu vagoanele confiscate: „Daca sefii de la Calea Ferata nu rechemau vagoanele, acestea nu ar fi fost arestate”.
Alexandr Diulgher a refuzat sa vorbeasca cu noi si ne-a transmis, prin Laurian Pantaru, ca va accepta sa discute abia cand va reveni in Republica Moldova, peste cateva luni.
31 de milioane, bani ratati
Compania „Intertranscord”, care a inchiriat in perioada 2005-2008 circa 500 de vagoane de la CFM, este subiectul unui alt dosar penal initiat de procurori inca in 2009, in cadrul caruia ex-directorul intreprinderii Miron Gagauz este acuzat ca, semnand contracte cu aceasta firma, ar fi prejudiciat Calea Ferata din Moldova cu 31 de milioane de lei.Procurorii si-au argumentat acuzatiile prin faptul ca firma ar fi transmis vagoanele in subarenda unor companii din Rusia, castigand din aceasta tranzactie 75 de milioane de lei, cu 20 de milioane mai mult decat suma platita CFM. Mai mult, fiind exportator de servicii in locul CFM, agentul economic a beneficiat de restituirea TVA din bugetul de stat in marime de 11 milioane lei.Potrivit datelor de la Camera inregistrarii de Stat, „Intertranscord” a fost fondata in 2002 de catre Vladimir Kiko, locuitor al orasului Tiraspol, si compania offshore „Terboch Limited” din Cipru, inregistrata la randul ei de alte firme offshore.
Am descoperit ca cel putin una dintre companiile rusesti care inchiriasera vagoane de la „Intertranscord”, „RV-Trans”, a fost fondata tot de „Intertranscord”. Firma moldoveneasca a utilizat compania-fiica din Rusia pentru mai multe operatiuni de recuperare a unor datorii dubioase de la alte companii rusesti. Procesele au avut loc inclusiv la Judecatoria Economica de Circumscriptie Chisinau, care i-a oferit „Intertranscord” posibilitatea sa recupereze datorii de zeci de milioane de ruble rusesti. Nu am reusit sa gasim niciun reprezentant al „Intertranscord”. Firma si-a vandut sediul pe care il detinea si s-a facut nevazuta.
„Am actionat in interesul CFM”Contactat de noi, Vladimir Bagoev a respins orice acuzatii de a fi actionat in interesul companiilor-chiriase. „Eu am actionat doar in interesul CFM. Calea Ferata avea nevoie de venituri si darea in arenda a vagoanelor reprezenta o sursa de venit”, ne-a declarat fostul vicedirector al CFM, in prezent administrator al unei companii de transport feroviar, fondata de CFM.Fostul director al CFM Miron Gagauz a refuzat sa ne raspunda la intrebari.
Actualul sef al IS „Calea Ferata din Moldova”, Iurie Topala, spune ca nu cunoaste nimic despre aceste afaceri. „In prezent, CFM nu mai da vagoane in chirie prin intermediari. Noi oferim servicii de arenda a vagoanelor, dar nu pe un termen lung, ci pentru comenzi concrete. E o sursa de venit pe care nu o putem ignora”, a mentionat Topala.
Ex-premierul Tarlev „nu tine minte contextul”
Pe 27 decembrie 2007 si pe 29 februarie 2008, Guvernul Tarlev a adoptat doua hotarari privind extinderea termenului de exploatare a vagoanelor transmise in arenda firmelor „Transpac Service”, „Artecopac” si „Intertranscord”, care expira in decembrie 2008, pana in 25 iulie 2011.Vasile Tarlev spune ca nu isi aminteste contextul in care au fost adoptate hotararile, dar cu siguranta solicitarile au venit de la conducerea CFM. „Calea Ferata se afla intr-o situatie dificila. Conducerea intreprinderii a argumentat ca e vorba despre contracte profitabile pentru stat”, a precizat Tarlev.
Anume aceste hotarari de guvern au servit drept pretext pentru ca cele trei firme sa actioneze CFM in judecata cerand sa le fie restituit venitul ratat ca urmare a rezilierii unilaterale a contractelor de arenda.
Investigatia a fost realizata in cadrul Campaniei Jurnalistii pentru transparenta in gestionarea banilor publici, desfasurata de Centrul de Investigatii Jurnalistice, cu suportul Ambasadei SUA in Republica Moldova.
Autor: Mariana Rata, Ziarul National
Sursa: Anticoruptie.md