Editorialistul mentioneaza ca exista la tara copii, numiti oficial cu un cuvant taios, ca un varf de bici: vulnerabili. „E un eufemism menit sa indulceasca realitatea. Multi din acestia de pe acum sortiti sa creasca si sa devina oameni de sortul doi, care, la timpul lor, vor completa subsolurile societatii”, sustine Tanase.
Autorul este de parere ca acesti copii de la tara sunt predestinati sa piarda competitia cu cei de la oras. „Scolile de muzica si pictura, bazele sportive, cercurile de limbi straine sunt un vis pentru majoritatea dintre ei. Venind in oras, cu statutul lor de la tara, ei nu pot concura cu elitele guleraselor albe si ale feciorasilor de bani gata, fiind tratati cu traditionalul bac si taran”, a specificat Constantin Tanase.
Totodata, editorialistul considera ca noua putere nu a ajuns sa realizeze dramatismul situatiei acestor copii de la tara. „E nevoie, fireste, de implicarea activa a statului, or, nu mai putem ascunde faptul ca la tara avem copii foarte saraci, bolnavi de subnutritie, copii care la modul direct indura foame in fiecare zi. Seceta din acest an va complica si mai mult viata acestora”, crede Tanase.
„Guvernul are mii de probleme, el trebuie sa recroiasca zilnic antereul lui Arvinte, dar el trebuie sa caute solutii, sa se patrunda de dramatismul situatiei. Mai marii clipei, cand isi vor duce odraslele in masini luxoase la primul sunet, trebuie sa stie ca nu departe de ei, in cealalta Moldova, la tara, primul sunet nu e pentru toti copiii, dintr-un motiv „simplu” - nu au cu ce se imbraca, iar sintagma „copilaria furata” nu e o metafora, ci o cruda realitate, ca acolo, in cealalta Moldova, copiii nu au fericire. Acolo, copilaria este o etapa pregatitoare pentru o viata de caine”, conchide autorul.