Autorul acuza presa ca s-a concentrat prea mult pe alegerea presedintelui si nu vede subiecte cu adevarat importante, cum ar fi recentele ”scantei” dintre Romania si Serbia. ”Sunt uluitoare similitudinile dintre insistenta cu care liderii Serbiei împart în doua tabere adverse comunitatea româneasca din Valea Timocului – în vlahi si români – si insistenta cu care liderii politici ai R. Moldova de la 90 încoace îi împart pe românii moldoveni în „moldoveni etnici” si români. Evident, România nu poate admite o asemenea ideologie si practica, mai ales în contextul în care ea, România, la ea acasa, este un model european de atitudine fata de minoritatile nationale.
Constantin Tanase subliniaza ca exista si partea cealalta a monedei, anume similitudinea problemei expus mai sus cu situatia de la noi. ”Exista la Chisinau politicieni, nu e vorba numai despre alde Dodon si Stepaniuc, ci chiar si despre unii din echipa de la guvernare, care se declara proeuropeni si adepti ai integrarii europene, dar care sunt antiromâni deschisi, nu recunosc identitatea româneasca a populatiei majoritare din R. Moldova, pledeaza deschis pentru existenta limbii si natiunii moldovenesti, diferita de cea româna, opteaza pentru integrarea R. Moldova în EU, dar nu prin România, ci prin alte tari si fara România. Acesti politicieni, prin politica lor fata de România, demonstreaza un adevar foarte important: nu poti fi, concomitent, si proeuropean, si antiromân. In R. Moldova, daca esti cu adevarat proeuropean, esti si proromân”, explica autorul.
”România a mai demonstrat o data ca nu exista loc pentru compromis atunci când e pusa în joc soarta unei comunitati românesti, indiferent cât de numeroasa e si unde e amplasata ea geografic...”, conchide editorialistul.