"Ne-am convins ca nu conteaza daca prim-ministrul de la Chisinau a absolvit economia la Moscova sau dreptul la Iasi - oricine, la Chisinau, ajunge la conducerea statului devine... un pic antiroman. Orice incruntatura de spranceana a unui lider de la Bucuresti e perceputa de omologii de la Chisinau drept... amestec in trebuirile interne ale unui stat suveran. Aceasta psihologie (stare de spirit) se transmite si populatiei. Astfel, traditionala romanofobie a Chisinaului nu este mostenita genetic suta la suta, cum cred unii, ea e si consecinta politicii oficiale actuale a Chisinaului fata de tara de peste Prut. (Despre adevarata pozitie a liderilor moldoveni vizavi de Romania trebuie sa judecam nu dupa declaratiile facute la conferintele de presa, ci dupa discutiile care se poarta in saune…)", scrie columnistul.
"Ajunsi aici, trebuie sa spunem si partea cealalta de adevar: nici R. Moldova - si cea oficiala, si cea neoficiala, neromanofoba - nu a avut si nu are un proiect in legatura cu Romania. Degeaba fac zgomot rusii - nu exista un proiect unionist la Chisinau; exista „insulite unioniste”, „populate” de oameni sinceri, dar naivi, mioritici si mereu inlacrimati de „tara mea de dor”, dar fara viziuni pragmatice si proiecte realiste. Conducerile de la Chisinau si coloana a cincea a Moscovei gestioneaza cu multa eficienta aceasta stare de lucruri si, spre deosebire de Romania, are succese mai mari in opera de rusificare si manipulare a basarabenilor. De 20 de ani, de la disparitia URSS si declararea independentei R. Moldova, Romania a reusit mai putin in crearea unui „cordon sanitar” de securitate la frontiera ei de pe Prut decat Rusia, care nu are granite cu R. Moldova, dar a mentinut si si-a consolidat aici o pozitie mai puternica", sustine Constantin Tanase.
Totodata, editorialistul scrie ca "frontul pe care Rusia a batut-o mar pe Romania este cel informational. Nici dupa disparitia URSS rusii nu au plecat din Chisinau. in R. Moldova domina presa scrisa si online ruseasca, si televiziunile rusesti. (...) Desi coloana a cincea a Moscovei tipa ca Romania a „ocupat” R. Moldova si o „romanizeaza”, realitatea e alta - investitiile romanesti pe aceasta linie sunt simbolice si ineficiente. Ca urmare, rusii intotdeauna s-au simtit mai acasa la Chisinau, decat romanii. Ambasadorii rusi deschid cu piciorul usile la Presedintie si Guvern, spre deosebire de ambasadorii Romaniei, mai toti filozofi si bine educati, dar foarte timizi… O exceptie placuta si incurajatoare este, evident, actualul ambasador, Marius Lazurca - cel mai bun, cred, ambasador pe care l-a avut Romania la Chisinau in acesti 20 de ani. Nu in zadar e atacat atat de urat de cele mai antiromanesti forte de la Chisinau."
"Cred ca singura batalie pe care Bucurestiul a castigat-o in razboiul ei de peste trei sute de ani cu Rusia este cel din domeniul invatamantului. Investitiile uriase ale statului roman in acest domeniu dau roade, dar adevaratele „dimensiuni” ale acestora le vom vedea peste decenii. In rest, mai mult vorbe si foc in paie ude... (Din cauze cunoscute numai lui Dumnezeu nu se construiesc poduri noi peste Prut, nu este sincronizata calea ferata la Ungheni, nu a mai putut fi organizata sedinta comuna a celor doua guverne…) si totusi, se invarte, vorba batranului Galilei. Lucrurile in relatiile dintre cele doua state romanesti pot evolua si vor evolua spre mai bine. Romania nu-si poate permite „luxul” de a avea la frontiera de Est o tara dusmanoasa, controlata de rusi. Iata de ce, cel mai neinspirat lucru pe care-l poate face azi Romania e sa se „plictiseasca” de R. Moldova, sa se lehametuiasca de moldoveni, sa dea a paguba din mana si sa ne lase in seama... Rusiei", conchide Tanase.
SURSA: Timpul