Editorialistul sustine ca nu vreau sa readuca in atentia cititorilor vechea dilema: cine faureste istoria - masele sau personalitatile. “Eu sunt de partea celor care considera ca rolul personalitatilor in faurirea istoriei este extraordinar de important, definitoriu chiar. Ca sa fac o comparatie, masele sunt „vagoanele”, personalitatea - „locomotiva” istoriei. Fara locomotiva, vagoanele nu pornesc, stau pe linie moarta”, a specificat Tanase.
Totodata, autorul este de parere ca Republica Moldova este un tren trecut pe linie moarta, din cauza ca nu are o locomotiva care sa-l miste din loc. “Daca aruncam o privire retrospectiva in istorie, ne convingem ca fiecare epoca a avut liderii sai. In 1989-1991 au existat cateva figuri mai accentuate, una dintre cele mai expresive fiind, evident, Leonida Lari care avea calitati de lider si tribun national, „vagoanele” insa s-au dovedit a fi mai puternice decat „locomotiva” si istoria s-a razbunat, intorcandu-si roata”, a mentionat Constantin Tanase.
“O scurta perioada a stralucit personalitatea lui Voronin, ajungand ca in el sa aiba incredere jumatate din moldoveni, dar foarte repede puterea l-a invins si a coborat in sondaje la nivelul unui lider de cartier”, a afirmat Tanase.
De asemenea, autorul considera ca deficitul de personalitati credibile e cronic, Republica Moldova nu are un lider national, unanim recunoscut. “Avem lideri si liderasi de partide si partidute, avem sefi de clanuri, lideri de grupari mafiotice s.a.m.d., or, continuand comparatia, avem sefi de „vagoane”, dar nu „locomotive” care sa traga „trenul” dupa ele”, a specificat editorialistul.
“Realitatile noastre politice sunt de asa natura ca Republica Moldova traieste drama sfasierii, e rupta in doua de fortele divergente, seamana mai mult nu cu un tren, ci cu doua trenuri, trase nu de locomotive, ci de doi caluti, in directii opuse”, a precizat Tanase.
Mai mult, editorialistul sustine ca daca ar fi sa iei topurile in serios, ar reiesi ca R. Moldova ar avea cele mai multe „vedete” si „vipuri” pe cap de locuitor. “Sa zambim amar, dar ingaduitor, sa le acceptam cu condescendenta - sunt si ele o mangaiere nationala, un antidot la frustrarile noastre, un bonus pentru iluziile spulberate in troienele tranzitiei... La nevoie si carabusul e carne. Sau, cum zice un alt proverb, daca n-ai frumos, pupi si mucos”, a conchis Constantin Tanase.