Editorialistul este de parere ca lierul PL nu a fost iubit in Alianta din chiar prima zi. „Colegii” sai l-au acceptat de nevoie, tinandu-se demonstrativ de nas. L-au fentat cand au putut, l-au batjocorit cand li s-a parut ca de el nu depinde nimic, au pus presa din dotare impotriva lui, l-au santajat ca ar putea sa ramana pe necarosabil, l-au amenintat deschis ca Alianta va fi reconfigurata (ei zic „reformatata”) pentru a-l scoate de la guvernare", scrie Tanase.
"In Ghimpu, caruia i se acrediteaza cu insistenta imaginea de „prostul satului”, au batut toti, incepand cu Voronin si Rosca si terminand, azi, cu Dodon si Filat si cu niste june aspirante la un loc mai in fata in istoria jurnalismului neprihanit", sustine Constantin Tanase.
Totodata, autorul considera ca Ghimpu are pacatele sale. "Fiind impulsiv, mai practica si un limbaj sui generis, sibilinic, cu parabole si expresii pitoresti, face prea des recurs la propria biografie revolutionara, manifesta un dispret ingenuu fata de rigorile stilistice ale mesajului. Dar nu pentru acestea e batut, ci pentru ca are gura mai sloboda, le sta in cale unora si le incurca combinatiile si, ceea ce e cel mai important - pentru curentul de gandire (si simtire) pe care-l reprezinta. Anume dusmanii inraiti ai acestui curent muncesc zilele acestea pentru a-l baga in „buzunarul lui Plahotniuc” si a-l transforma in „Rosca nr. 2”, a specificat Tanase.
"Nu Ghimpu insa este „Rosca nr. 2”, ci acel care orchestreaza campania impotriva lui. Cu toate acestea, Ghimpu trebuie sa constientizeze imensa responsabilitate politica ce-i revine si sa fie mai retinut si mai explicit in mesaje, deoarece prea s-au inmultit cioclii care fac bataturi de la harlet, sapand groapa pentru cele „10% de populatie” despre care a vorbit Lupu la Comrat! Si pe care, politic, le reprezinta M. Ghimpu...", a conchis Constantin Tanase.