”Perioada 2001-2009 a fost una foarte dificila pentru presa democratica. Noi, cei de la TIMPUL, am simtit pe propria piele cât e de dulce regimul Voronin. În timp ce noi, în conditii uneori infernale, încercam sa ne facem meseria de jurnalisti, alti „colegi” de ai nostri, mai „pragmatici”, mai „europeni”, mai „toleranti” s.a.m.d. o duceau în studiourile NIT-ului ca în sânul lui Avraam, luptând cu noi, „marginalii si extremistii” din categoria carora faceau parte constant N. Dabija, P. Bogatu, N. Negru, V. Saharneanu, subsemnatul. Publicatiile TIMPUL, JURNAL de CHISINAU, ZIARUL DE GARDA, LA, postul de radio VOCEA BASARABIEI erau atacate sistematic de cei din presa comunista care azi vor „solidaritate de breasla”. Acestia nu erau pur si simplu colaborationisti, nimeriti întâmplator în bratele unui regim antidemocratic, antinational si antieuropean, ci servitori docili ai acestuia”, explica Tanase.
”Ei, care au construit împreuna cu Voronin comunismul la NIT, au lasat cozile rosii, ca niste sopârle, si au trecut la alta televiziune, verzi ca stejarul, numai buni sa construiasca o Moldova democratica si europeana, fara Voronin... O, Zeilor si Dumnezeilor!”, conchide Tanase.