"Moda sefilor moldoveni de a merge si la veceu paziti de bodyguarzi e dovada unui provincialism si chiritism caraghios, comic si respingator care, de altfel, costa scump si e platit din banii nostri, ai platitorilor de impozite. Noi intr-atat ne-am obisnuit cu aceasta situatie reprobabila, umilitoare si nefireasca, incat nici nu realizam cat de comici si caraghiosi arata „sefii” nostri care vin la intalnirile cu cetatenii, cu poporul, inconjurati de garzi de corp, cu aere de feudali fuduli. Indiferent unde se deplaseaza acestia, inaintea lor „isi croiesc drum verde” masinile cu girofar din Serviciul de paza, platit, apropo, tot din banii contribuabililor... Ramanem socati cand calculam cate resurse umane si financiare sunt „mobilizate” pentru a asigura... securitatea unei vizite de rutina a unui parvenit impaunat la un teatru unde nu-l asteapta niciun... terorist", noteaza editorialistul.
"Mai multi ani in urma am participat, ca ziarist, in grupul celor care il insoteau pe cancelarul federal al Germaniei in campania sa electorala prin tara. M-a socat faptul ca cortegiul cancelarului intra in oras „pe neobservate”, fara urlete de girofar, fara politie la intersectii, fara garzi de corp care se uita la tine crunt si banuitor, de parca anume tu ai organizat crucificarea Mantuitorului... Nu cred ca un cancelar federal german este o figura politica mai putin importanta si detine mai putine secrete decat un premier moldovean, iar Germania e o tara mai saraca decat R. Moldova", noteaza Constantin Tanase.
"... si intr-o tara cum e R. Moldova, in care in ultimii ani obrazul si bunul-simt nu mai sunt la moda, „conducatorii ei de varf”, indiferent ca e vorba de premier, de seful statului sau de presedintele parlamentului, trebuie pe langa alte calitati sa mai aiba si cei sapte ani de acasa, care inseamna simtul masurii si bunul-simt. In ceea ce priveste reprosul ca as avea obsesia lui Filat va spun doar atat: nu eu am obsesia lui Filat, ci scribii din echipa de zgomote a lui Filat au obsesia modestei mele persoane. Nu pot decat sa le multumesc ca nu ma dau uitarii si nu ma lauda, pentru ca laudele lor m-ar mahni peste masura. Prietenii mei stiu cui apartin aceste cuvinte", conchide editorialistul.
SURSA: Timpul