"Nu am auzit in ultimii ani sa se vorbeasca despre „fermierul nr. 1”, „compozitorul nr. 1”, „dramaturgul nr. 1”, „invatatorul/profesorul nr. 1” s.a.m.d. E adevarat, la fiecare sfarsit de an, se fac fel de fel de „topuri”, dar nimeni nu le ia in serios, in primul rand cei care le organizeaza. A fost discreditat si asa-zisul „premiul national”, cei nominalizati nefiind perceputi ca valorile „nr. 1” in domeniu. La fel se intampla si cu distinctiile de stat – fiind acordate mai mult pe principii politice, detinatorii lor nu sunt recunoscuti ca atare, gura lumii arunca la gunoi nu numai nonvalorile, ci si adevaratele valori", scrie editorialistul.
Totodata, Constantin Tanse sustine ca "s-ar parea ca tonul in societate il dau mafiotii, papusarii, paunii nr. 1 si toti ceilalti din aceasta armata de carii ce rod din interior societatea. Desi acesti paraziti sunt cei mai vizibili - ii vedem la televizor in fiecare seara, ii ascultam la radio, apar pe la „mitinguri de protest” -, pe termen lung nu ei au de spus ultimul cuvant. Da, azi ei sunt mari si tari, par nemuritori, dar sunt in realitate niste efemeride. Cand pierd posturile – dispar si ei, se evaporeaza, nu ramane nimic din ei, doar cate o porecla. Nu au fost oare mari si tari „politicieni” de „calibrul” lui Sangheli, Motpan, Ostapciuc? si ce a ramas din ei? Poreclele „karandas” (Sangheli), „buhaiul satului” (Motpan) si „indicul” (baba Jenea)..."
"O, desertaciune a desertaciunilor! Totu-i praf, nimic nu ramane. si daca e asa, de ce sa ne prostim si sa cantam paunii, adica pe unii care azi se cred nemuritori, isi invart cozile ca paunii si se admira, care azi stau in capul mesei, iar maine pleaca... P.S. Marti a fost ziua de nastere a poetului nostru drag Grigore Vieru. Gandindu-ma la viata si lupta acestui om, ma intrebam cati dintre noi, ajungand la linia de finis, uitandu-se in urma ar putea sa declare ca Vieru: „Sunt fericit ca n-am cantat paunii”? Cati dintre noi traiesc zilnic aceasta fericire?", conchide columnistul.
SURSA: Timpul