Sturza si Rompetrol Group
Ion Sturza, ex-premier si politician moldovean s-a retras in 2002 din politica, devenind partenerul de afaceri al miliardarului roman Dinu Patriciu, decedat in 2014, la acea vreme director general al Rompetrol Group, o societate petroliera multinationala cu majoritatea activelor in Romania, Franta, dar si Ucraina, Georgia, Republica Moldova, noteaza RISE Moldova.
Sturza a facut o cariera de invidiat la Rompetrol, unde a activat din 2002 pana in 2009. in 2005, Grupul Rompetrol anunta deschiderea reprezentantei sale la Moscova, in subordinea lui Ion Sturza, care detinea functia de vicepresedinte de Dezvoltare Rompetrol pentru Rusia si Comunitatea Statelor Independente.
Director al reprezentantei Rompetrol din Moscova a fost numit Constantin Lutsenko, care lucrase anterior la o serie de companii importante din Rusia, printre care Gazprom si Novochimtrans, dar si alte companii din domeniul petrolier si petrochimic din Statele Unite ale Americii si Germania.
Afaceri moldo-romano-ruse din offshore
Sturza si Lutsenko nu erau doar subalternii lui Patriciu la Rompetrol. La doar cateva luni de la fondarea biroului Rompetrol la Moscova, in august 2005, cei trei devin parteneri de afaceri in offshore-ul Markside Holdings Limited, companie inregistrata in Insulele Virgine Britanice, paradis fiscal care nu ofera acces la informatiile din registrul companiilor.
Dupa sapte ani de activitate, compania este lichidata. Decizia a fost luata la adunarea actionarilor din 2012, secretar al adunarii fiind ales Ion Sturza, care a si semnat decizia de lichidare.
Precizam ca Sturza este cel care a participat in 2007 la negocierea si vanzarea a 75% din capitalul Rompetrol Group catre firma de stat kazaha KazMunaiGaz (KMG), iar in 2009, a celuilalt pachet de actiuni de 25%. in urma acestei tranzactii kazahii au obtinut acces la doua rafinarii din Romania: Petromidia de la Marea Neagra si Vega din Ploiesti, dar si a terminalului maritim Midia, din Navodari.
Tranzactia l-a propulsat pe Patriciu in liga miliardarilor, devenind cel mai bogat roman. Patriciu a decedat de cancer in 2014, la varsta de 64 de ani.
In 2009, cand Rompetrol-ul este preluat in totalitate de kazahi, Sturza pleaca din functia de vicepresedinte si membru al Consiliului de administrare al Rompetrol Group si devine presedinte al fondului investitional Fribourg Capital, o companie din Luxemburg, prin intermediul caruia a lansat mai multe afaceri in Romania si Republica Moldova.
Chandler Group Holdings
Potrivit documentelor obtinute de RISE Moldova, Sturza a mai fost asociat cu Lutsenko in alta companie inregistrata in Insulele Virgine Britanice, Chandler Group Holdings. Printre fondatorii offshore-ului figura si Gunnar Nordsletten, fiului fostului ambasador al Norvegiei in Federatia Rusa in perioada anilor 2000-2008.
Dupa sapte luni de la fondare, Sturza se retrage din randul actionarilor cedand partea sa de firma lui Lutsenko, care detinea si cel mai mare pachet de actiuni. In 2014, au loc schimbari in randul actionarilor, iar pachetele de actiuni sunt trecute pe trei firme offshore, una inregistrata in Panama si celelalte doua in Insulele Virgine Britanice.
Lutsenko, Uzbekov si Shchukin
Cele trei companii offshore mai figureaza printre actionarii unei alte companie de tip offshore inregistrata in Luxemburg, Einer Energy Holding, care apare intr-un litigiu din Canada in 2014.
Printre persoanele vizate in litigiu este si Constantin Lutsenko, partenerul de afaceri al lui Ion Sturza, care este nevoit sa-si vanda proprietatile, inclusiv si apartamentul din cel mai scump cartier din New York, Manhattan, cu o valoare de aproape 2 milioane de dolari, pentru a evita sechestrul aplicat de instanta la solicitarea offshore-ului din Insulele Cayman, East Guardian.
La baza sechestrului a stat o pretinsa datorie de peste 20 milioane de dolari a unui grup de companii offshore, din care face parte si Einer Energy Holding, controlate de Lutsenko si partenerul sau de afaceri, canadianul Arie Mazur.
Pentru a nega existenta unei datorii ale Einer Energy Holding pretinse de offshore-ul din Insulele Cayman, Mazur descrie in detalii relatiile lui si ale lui Lutsenco cu rusii Faud Uzbekov si oligarhul Alexander Shchukin, de la care ar fi venit, de fapt, banii.
In argumentarea sa catre instanta, Mazur sustine ca Lutsenko este bun prieten cu Uzbekov, care in 2002 a fost consilier pe export la Gazprom si vicedirector al companiei GazRosGaz, o companie fondata de Gazprom si KazMunaiGaz. Totodata, in 2007-2008 Uzbekov a fost angajat de kazahi pentru a le oferi consultanta in perioada in care au preluat pachetul majoritar al Rompetrol.
Totodata, Uzbekov este una dintre persoanele de incredere ale oligarhului rus Alexander Shchukin, dupa ce in 2009 fiul sau, Ildar, s-a casatorit cu fiica lui Shchukin, Elena, si s-a ocupat de investitiile din occident ale socrului sau milionar.
Astfel, la inceputul anului 2010, Lutsenko si Ildar Uzbekov au cautat mai multe oportunitati de afaceri in domeniul petrolier in Europa. Primul pas a fost sa fondeze la Luxemburg compania Einer Energy Holding, care urma sa furnizeze produse petroliere catre Rompetrol si prin intermediul careia oligarhul rus Alexander Shchukin a investit peste 20 de milioane de dolari in afacerea cu petrol in Europa.
Contactat de RISE Moldova, Ion Sturza neaga ca ar fi beneficiat intr-un fel sau altul de pe urma celor doua companii offshore, inregistrate in Insulele Britanice Virgine: Markside Holdings Limited si Chandler Group Holdings.
Ion Sturza: Nu am fost niciodata beneficiar al vreunei companii de acest gen. Posibil ca Rompetrol a folosit intr-o formula sau alta companiile respective, dar nu am nicio referinta despre acestea. in cadrul grupului Rompetrol existau foarte multe companii unde noi, ca manageri, eram beneficiari, dar nu mai tin minte nimic despre aceste companii. Dar nu erau companii fondate pentru a face evaziuni sau acoperiri financiare sau de alt gen.
Ulterior, dupa ce a contactat avocatii care s-au ocupat la acea vreme de inregistrarea acestor companii, Sturza a revenit cu precizarea: „Companiile au fost create pentru operatiuni maritime si care, din pacate, nu au fost niciodata utilizate, pentru ca afacerea a esuat”.