De nevoie, în 2016 proaspata guvernare PD a trebuit sa faca ceva reforme. Toate tunurile erau pe ei (deseori, personal) si Moldova falimenta. Finantare nu era. Au facut ceva reforme si au încercat sa le propuna drept alternativa investigarii furtului miliardului (unde dezinformarea era în plin avânt), dar au cam esuat. Reforme pe ruine. E ca si cum ai desena marcaj rutier peste gropile din asfalt.
Avem si din asa cazuri, nu? Cum si de ce au fost permise aceste reforme îmi este foarte clar. Nu din brusc avânt de patriotism si dragoste de tara. Aceiasi oameni care blocau reformele din 2009 au gasit brusc vointa politica si au permis oamenilor de la BNM sa lucreze. Pâna în 2016 PD era principala frâna a transparentizarii actionariatului din banci ani la rând (din 2011 luptam sa scoatem offshorurile din banci), a responsabilizarii managementului bancilor, a atragerii actionarilor credibili în bancile noastre comerciale (cât face doar acrobatia ministrului Bride prin 2015 care a blocat intrarea BERD în VictoriaBank, amânând-ocu trei ani).
Lista e mult prea mare si sunt exemple punctuale.Dupa ce sistemul bancar a fost ruinat de furtul miliardului si de spalarea a 22 miliarde dolari din Rusia, brusc au gasit ”vointa politica” pentru reforme. Dupa ce si-au umplut buzunarele, au început a face reforme. Pe ruine.Sistemul bancar în calitate de schema era prea fierbinte si toti erau cu ochii pe bancile moldovenesti.
Cei de la BNM pur si simplu au fost lasati în pace pe ceva timp.Au fost linii rosii, sunt sigur. De exemplu, sa nu fi fost linii rosii, Sergiu Cioclea îsi începea mandatul cu o investigatie interna, comunicata public, despre cine si cum a actionat în interiorul BNM, când se fura miliardul. Sau insista pe publicarea raportului Kroll 2 în întregime. Sau pur si simplu era mai guraliv în public, de exemplu atunci când alte autoritati (Ministerul Finantelor în primul rând) dezinformau activ. Sau spunea macar ceva despre pamfletul pe nume Strategie de recuperare a activelor (pe care noi am botezat-o ”strategie de convingere”).
Cioclea a trebuit sa joace putin politica pentru a putea face macar ceva. Probabil, i s-a zis subtil ”nu te uiti în urma, hai da-i cu reformele, arata ca vrei sa faci bine si trage-le un charm offensive” si asta a facut.Totusi, în limita acestor linii rosii, au fost facute reforme, iar Sergiu Cioclea era, cel putin din observatiile mele, un om cu o oarecare credibilitate printre partenerii de dezvoltare.
Plecarea lui Sergiu Cioclea este un semn rau pentru partenerii nostri de dezvoltare si înca un minus de încredere pentru aceasta guvernare (nu sunt sigur ca a mai ramas ceva). Când îl împingi vizibil (înainte de alegeri, apropos) în demisie prematura pe omul în care lumea dinafara are încredere, ridici multe semne de întrebare. O sa dureze vreo câteva luni pâna toti o sa înteleaga ce anume s-a întâmplat si orice explicatie, cât de convingatoare, va fi primita cu o doza mare de scepticism.Ce anume s-a întâmplat, sau ce anume se pregateste, o sa aflam doar peste ceva timp. Dupa ce fapta s-a consumat si va trebui doar de tipat si protestat.
Sursa: alaiba.wordpress.com