Strategia cuprinde trei pasi, si anume mai intai Rusia foloseste forta militara pentru a-si atinge obiective strategice, ignorand reactia internationala de condamnare, apoi calmeaza spiritele si revine la "afaceri ca de obicei" cu celelalte tari, subliniind asupra nevoii de a evita orice alte pagube reciproce, scrie The Moscow Times.
Astfel, decizia de miercuri a Parlamentului de anulare a autorizatiei de a invada Ucraina, la solicitarea lui Putin, nu reprezinta nicidecum un pas real catre pace, apreciaza Vytautas Keršanskas si Linas Kojala, autorii articolului. In schimb, ea face parte din strategia prin care Rusia cauta sa creeze un "arc de instabilitate" in fostele republici sovietice, in vederea descurajarii Occidentului de a le incorpora, alimentand conflicte inghetate si revolte interne.
Cea mai mare aspiratie a Kremlinului este sa remodeleze actuala arhitectura a securitatii Europei si sa oblige Occidentul sa recunoasca spatiul postsovietic drept sfera de influenta a Rusiei, scriu cei doi analisti, adaugand ca Moscova doreste totodata sa fie recunoscuta ca detinatoarea unui vot de veto care are ultimul cuvant de spus cu privire la fiecare tara in parte din aceasta regiune. Aceasta politica revizionista a Kremlinului, reinviata de pe vremea fostei Uniuni Sovietice, este o provocare grava la adresa stabilitatii Europei si nu este inteleasa pe deplin in Occident, subliniaza ei.
Putin este increzator in faptul ca strategia aplicata in Georgia poate sa fie repetata in Ucraina, iar doua dintre cele faze ale acesteia au fost deja implementate. Prima a fost invadarea si anexarea Crimeei in pofida condamnarilor la nivel international, Kremlinul atingandu-si astfel scopul de a indeparta Ucraina de NATO. In prezent, Putin cauta o "dezescaladare" a conflictului, revocandu-si mandatul de a invada estul Ucrainei pe care si l-a acordat singur si exprimandu-si sustinerrea fata de planul de pace al lui Porosenko.
Insa ultimul pas este cel mai important, subliniaza autorii, intrebandu-se daca Rusia va fi capabila sa convinga Occidentul ca o continuare a conflictului va conduce la provocarea unor pagube reciproce si mai mari. Ei sunt de parere ca este necesar ca Occidentul sa-si normalizeze relatiile cu Rusia, dar numai dupa ce-si consolideaza in mod semnificativ pozitia. Insa ei critica incapacitatea UE de a vorbi pe o singura voce pe tema crizei din Ucraina, apreciind ca linia rosie ar trebui sa fie revenirea la "afaceri ca de obicei" in relatiile UE-Rusia.
Ei pledeaza pentru extinderea NATO in Europa de Est si considerarea aderarii Georgiei o prioritate, consolidarea securitatii in Europa Centrala si de Est, infiintarea unor baze militare in regiune, reconsiderarea angajamentelor militare care consolideaza capabilitatile Rusiei - denuntand decizia Frantei de a vinde nave militare de tip Mistral si de a forma 400 de specialisti rusi -, dar si pentru reducerea dependentei energetice a europenilor fata de rusi. In opinia lor, aceste masuri vor contribui la consolidarea pozitiei UE in fata Rusiei si vor "impiedica ca Ucraina sa devina alta Georgie".