Demonstraţiile sunt cele mai mari din aceasta ţara, din 2009, când milioane de oameni au cerut reluarea alegerilor prezidenţiale.
Jurnaliştii de la BBC au realizat un rezumat al principalelor idei care trebuie reţinute în acest conflict.
Cât de raspândite sunt nemulţumirile locuitorilor Iranului?
Demonstraţiile au început în al doilea mare oraş al Iranului, Mashhad, la sfârşitul lunii decembrie 2017, când sute de oameni au ieşit în strada pentru a-şi arata nemulţumirile faţa de preţurile mari la produsele de baza.
De atunci, aceste mişcari s-au raspândit în aproximativ 50 de oraşe, inclusiv în capitala Teheran, unde zeci de mii de oameni au criticat actuala putere.
Ulterior, protestele s-au transformat în violenţe în mai multe locuri din ţara, presa oficiala de stat relatând ca cel puţi 21 de oameni au fost ucişi în urma ciocnirilor cu forţele de securitate.
De asemenea, sute de persoane au fost arestate.
Ce vor protestatarii?
Iniţial, protestatarii erau nemulţumiţi de eşecul Guvernului preşedintelui Hassan Rouhani de a revitaliza economia în cadere a Iranului, alaturi de o rata mare de şomaj, inflaţie şi corupţie.
De asemenea, protestatarii au vrut sa li se raspunda la întrebarea de ce ţara lor cheltuie o gramada de bani în alte parţi decât Orientul Mijlociu, în condiţiile în care poporul sufera acasa.
Apoi, protestatarii şi-au îndreptat atenţia spre politicienii Republicii Islamice, pe care îi critica pentru greutaţile cu care se confrunta populaţia.
Recent, în Teheran, oamenii au cântat ”moarte dictatorului” - referindu-se cel mai probabil la Liderul Suprem Ayatolahul Ali Khamenei.
Unii au cerut, chiar, întoarcerea la monarhia care a fost abolita în 1979.
Cum au raspuns autoritaţile?
Iniţial, forţele de securitate au parut sa fie reţinute. Protesatarii din Mashhad au fost împraştiaţi cu tunurile de apa, iar un numar mic de oameni au fost arestaţi.
Însa pe masura ce mitingurile s-au înmulţit reprimarile s-au intensificat.
Rouhani, care este un preşedinte moderat - el semnând un acord cu marile puteri occidentale în 2015 pentru limitarea programului nuclear al Iranului, în schimbul ridicarii sancţiunilor impuse ţarii sale - a declarat ca iranienii sunt ”absolut liberi sa critice Guvernul şi sa protesteze”.
În acelaşi timp, însa, el a avertizat ca forţele de securitate ”nu vor arata nicio mila pentru aceia care distrug proprietaţile publice, nu respecta ordinea publica şi provoaca agitaţie în societate”.
Rouhani a mai spus ca rezolvarea problemelor Iranului va ”necesita timp” şi a cerut oamenilor sa susţina guvernul, însa apelul sau nu a reuşit sa calmeze situaţia.
Reformiştii şi conservatorii dau vina unii pe ceilalţi, dar şi pe forţele straine, ca provoaca tulburari în ţara.
Autoritaţile au blocat accesul la reţelele sociale şi la aplicaţiile de mesagerie, precum Telegram, care este folosita de milioane de iranieni, încercând în acest fel sa opreasca protestele, dar şi raspândirea fotografiilor şi clipurilor pe internet.
Cine sunt protestatarii?
Varietatea sloganurilor sugereaza ca sunt mai multe grupuri care iau parte la proteste, ceea ce sugereaza ca nu exista lideri naţionali. Însa, pâna acum, mulţi dintre protestatari par sa fie cu venituri mici, fara locuri de munca, adica oameni care se chinuie sa îşi hraneasca familiile.
O investigaţie recenta, realizata de BBC Persia, a aratat ca 15% dintre iranieni au saracit în ultima decada, iar consumul lor de pâine, lapte şi carne roşie a scazut între 30 % şi 50 %.
Rata de şomaj oficiala este de 12,4 %, însa în unele zone ale şarii sare de 60 %, potrivit ministrului de Interne Abdolreza Rahmani-Fazli. Tânara generaţie, care reprezinta mai mult de jumatate din populaţia sub 30 de ani, este afectata cel mai rau.
Preşedintele Rouhani, care a câştigat înca un mandat la alegerile din luna mai, a promis ca încheierea acordului nuclear va revitaliza economia. Însa aceasta creştere a fost foarte înceata pentru mulţi dintre iranieni, care sufera de austeritate din cauza sancţiunilor impuse de mult timp.
Ce este diferit faţa de situaţia din 2009?
Protestele de acum sunt cele mai mari şi mai serioase în Iran, de la realegerea lui Mahmoud Ahmadinejad în funcţia de preşedinte în 2009.
Milioane de oameni au ieşit pe strazi pentru a cere reorganizarea alegerilor, lansând acuzaţii de frauda. Cu toate acestea, ayatolahul Khamenei a insistat ca rezultatele erau valide şi a ordonat reprimarea disidenţilor. Astfel, zeci de opozanţi au fost ucişi, iar mii de persoane au fost arestate.
La acea vreme, cei mai mulţi dintre opozanţi erau oameni cu studii, tineri din zonele urbane care voiau ca voturile lor sa conteze.
De asemenea, protestele de acum 8 ani au fost concentrate în Teheran. De aceasta data, ele sunt organizate prin toata ţara.
Cum a reacţionat comunitatea internaţionala?
Preşedintele SUA Donald Trump şi-a exprimat susţinerea faţa de protestatari, prin mai multe mesaje pe Twitter. El a scris ca iranienii sunt ”înfometaţi de hrana şi de libertate”, adaugând ca este timpul ”pentru o schimbare”.
Uniunea Europeana a anunţat ca monitorizeaza situaţia şi ca se aşteapta ca drepturile iranienilor şi libertatea de exprimare ale acestora sa fie respectate.
FOTO, jos: Preşedintele Iranului, Hassan Rouhani
