"Cine urmareste acum scena politica de la Chisinau, poate constata ca, din punctul de vedere al orgoliilor politice, un mileniu-doua, acolo, nu inseamna mare lucru. De exemplu, ca ranza usor mumificata deja a respectivului demnitar egiptean nu difera prea mult de cea fres a dregatorului moldovean in general", scrie fostul sef al redactiei BBC din Moldova.
Alexandru Cantir crede ca "o parte a guvernarii s-a bulucit simbolic pe un covor rosu, in fata unei usi inchise. Usa ducea spre, inclusiv, niste reforme care nu mai sufera amanarea si care exista deocamdata doar intr-o „poveste de succes“. Nu si in invatamant, nu si in calorifere, nu si in politie, nu si in drumuri si biletele pentru avion, nu si in convorbiri telefonice sau justitie… Personajele locale ale povestii vad insa in mod diferit modul in care s-ar face aceste reforme. Si par a fi gata sa lupte intre ele pana in momentul cand fiecare va ajunge sa stapaneasca partea sa de ruine care vor mai ramane din aceste reforme. Dar si din visul european…".
"Pana la urma, usa s-a deschis, iar cetatenii au constatat cu… usurare ca membrilor aliantei nu le-a ramas decat sentimentul de „scarba“ cu care trebuie sa treaca impreuna prin aceeasi usa si sa mentina solidar, prin respiratie artificiala, personajele „bune“ din „povestea de succes“. O singura consolare: acum inca se mai poate intra, fie si pe „usa scarbei“. Mai rau va fi cand se va iesi, fara intoarcere pe ea…", scrie Cantir.
Editorialistul se expune si asupra actiunilor PCRM-ului. "De cealalta parte, opozitia a incercat sa discute „in sanul familiei“ despre calea pe care ar trebui sa o urmeze pentru a se mentine cu cele mai mici pierderi acolo unde s-a pomenit: sa-si bastardizeze partidul sau, cu un sentiment de scarba tot mai acut fata de guvernare, sa-l radicalizeze si mai mult?..", sustine jurnalistul.
"Intre timp, si de o parte si de alta, alegatorii sunt chemati, ca niste supusi antici altadata, sa construiasca si sa admire niste piramide ale iluziilor…", conchide autorul.