In seara de 6 aprilie avea loc un protest obisnuit. Un grup de tineri nemulumiti de rezultatele alegerilor din 5 aprilie au iesit sa spuna ca scrutinul ar fi fost fraudat de comunisti.
Rezultatele alegerilor parlamentare de pe data de 5 aprilie 2009 le atribuiau comunistilor 50 la suta din voturi. Nimeni nu a inteles cum multimea s-a transformat in una foarte violenta.
Mai tarziu a fost clar ca in multime erau infiltrati provocatori care instigau la violenta. Cine sunt ei – nu s-a mai aflat.
In timp ce site-urile de stiri erau blocate, iar la televiziunea nationala se difuza un concert, PRO TV era singurul post unde evenimentele puteau fi urmarite in direct.
Reporterii PRO TV au fost acolo, in timp ce ploaia de pietre bombarda Presedintia, dar si gramezile de politisti acoperiti cu scuturi.
Erau in cladirea vandalizata a Presedintiei si in cea plina de fum a Parlamentului. Erau printre raniti si alaturi de ambulantele care isi faceau loc cu mare greu prin multime.
Si transmiteau informatiile din minut in minut. Emisia nu era intrerupta nici atunci cand alaturi de corespondent bubuiau grenadele fumigene.
La spital am gasit sute de raniti. Acolo, cele doua tabere – politistii si protestatarii imparteau aceleasi saloane si era singurul loc unde se ajutau reciproc.
Seara lucrurile au luat un alt curs. Devastata si parasita de protestatari, dar si de autoritati, pompieri sau politie, cladirea Parlamentului ardea. Urmaream aceasta scena sumbra si revoltatoare in direct la emisiunea in Profunzime.
Intre timp, pe strazi am surprins echipaje ale ofiterilor Fulger, care inarmati pana in dinti, vanau tinerii ramasi inca pe strazi.
Iar in Piata Marii Adunari Nationale unul dintre tineri, Valeriu Boboc a fost ucis in bataie.
In zilele urmatoare la redactie au aparut informatii despre mai multi tineri morti in conditii suspecte in centrul capitalei chiar in timpul protestelor.
Dar ulterior, politia a anuntat ca au fost fie incidente, fie a fost vorba de suicid si ca nu ar fi nicio legatura cu protestele.
Iar la portile comisariatelor curgeau lacrimi. Microfonul PRO TV era tribuna parintilor care implorau autoritatile sa le elibereze copiii sau macar sa le spuna daca sunt in viata.
Iurie Craciuneac, victima a evenimentelor tragice din acea zi, isi aminteste cum a fost retinut in comisariat si tratamentul caruia a fost supus.
Iurie CRACIUNEAC, VICTIMA A VIOLENTELOR DIN APRILIE 2009: “Cu mainile in sus, paziti de mascati, care ne loveau in momentele in care ne amorteau mainile si voiam sa le dam in jos.”
Protestatarii au trait zile de calvar.
“Nu au fost arestati, doar imprastiati ca sa fie reluata situatia sub control.”
Iurie CRACIUNEAC, VICTIMA A VIOLENTELOR DIN APRILIE 2009: “Trei zile in care eram amenintati ca o sa fim omorati.”
Iurie Craciuneac a mers si la CEDO sa isi faca dreptate. A primit 15 mii de euro despagubire de la guvernul nostru in dosarul sau de maltratare. Ion Guzun este omul care a acordat asistenta juridica victimelor violentelor de atunci.
Ion GUZUN, CONSILIER JURIDIC, CENTRUL DE RESURSE JURIDICE: “Marea mojoritate erau tineri. Baieti, fete – tinere, erau toti angajati, cu studii superioare, toti cu activism civic.”
Au trecut 12 ani. De atunci, am urmarit cum s-au schimbat guvernarile, dar nimeni nu a mai facut lumina si nimeni nu ne-a spus cine se face vinovat de ce s-a intamplat pe 7 aprilie 2009. Potrivit ultimelor informatii de la Procuratura, in dosarul 7 aprilie au fost inregistrate 108 sesizari legate de tortura sau exces de putere din partea autoritatilor. Din numarul total de plangeri, in 71 de cazuri au fost pornite cauze penale, iar 28 de dosare au fost si expediate in judecata, pe cand restul cauzelor au fost incetate din lipsa de de probe. Totul pentru ca intr-un final, din dosarele examinate in instanta sa fie pronuntate doar trei sentinte de condamnare cu executare, in privinta a patru persoane.
