09.02.2011

Revolutiile foamei de libertate

Dumnezeule, ceva este pe cale sa se întâmple", spunea un utilizator al canalului Twitter cu câteva momente înainte ca revolutia sa izbucneasca. Explozia sociala din Egipt, considera cunoscutul columnist si politolog arab Hisham Kassem, a fost provocata de tineret, internet si satelit, nu de opozitie.
Revolutiile foamei de libertate


De la Republica Moldova la Egipt

Retelele de socializare au scos, în prima zi a manifestatiilor din Cairo, 10 000 de egipteni. A doua zi, numarul celor care protestau împotriva regimului presedintelui Mubarak a crescut în proportie geometrica. Majoritatea dintre ei erau elevi si studenti.

Acelasi lucru se poate spune si despre victorioasa deja „revolutie a iasomiei” din Tunisia. Poporul s-a rasculat aici dupa ce un tânar, în semn de protest împotriva dictaturii personale a presedintelui Ben Ali, si-a dat foc în orasul Sidi Bouzid. Revolta populara a izbucnit, s-a derulat si, în cele din urma s-a soldat cu succes fara sa aiba un lider si fara sprijinul opozitiei care este extrem de slaba în aceasta tara. Protestatarii, preponderent tineri, s-au mobilizat exemplar prin retelele de socializare. În consecinta, insurectia din Tunisia a fost catalogata ca fiind o revoluÈ›ie Facebook, ba chiar o revoluÈ›ie Wikileaks.

Acum doi ani, la un alt colt al lumii islamice, în Iran, contestatarii regimului Ahmadinejad s-au folosit si ei de Facebook, Twitter È™i YouTube pentru a-si da întâlnire în pietele din Teheran, pentru a se organiza si a transmite mesaje în afara tarii. A intrat deja în istorie înregistrarea realizata cu telefonul mobil È™i urcata imediat pe Youtube în care o tânara îÈ™i da obstescul sfârsit dupa ce a fost împuÈ™cata de fortele de ordine.

Înainte de Iran însa, a fost Republica Moldova. Protestele din primavara lui 2009 au fost denumite generic „prima revoluÈ›ie Twitter”. Asta pentru ca manifestantii au folosit platforma de microblogging pentru a comunica. Nu degeaba puterea comunista a încercat sa opreasca internetul. Un timp, la 7 aprilie site-urile agentiilor de stiri si televiziunilor on-line au fost inaccesibile.

O reactie similara au avut si autoritatile din cele doua state arabe cuprinse de manifestatii antiguvernamentale. În Tunisia, bunaoara, serviciile secrete au încercat sa fure parolele protestatarilor pentru a produce diversiune în mijlocul multimilor. În Egipt accesul la Twitter fusese blocat înca de la primele demonstratii. Degeaba însa. Era prea târziu. Razmerita luase foc.

Continuare vezi aici.