20 de ani de involutie
…Moldova e tot un fenomen în tranzitie - de doua decenii e în tranzitie, dar o tranzitie ciudata, fiindca în acest rastimp nu s-a miscat înainte, ci tot acolo a ramas, iar pe alocuri a dat înapoi, antrenata într-un constant proces de involutie morala, politica, sociala, demografica s.a.m.d. Dupa aproape zece ani de neocomunism moldovenesc în varianta Voronin (1999-2009), Moldova a iesit flamânda, saraca, traumatizata, cu gradul de toleranta zero la riscurile si provocarile timpului. Am mai spus-o si o repet: R. Moldova nu are un proiect politic de viitor. „Vectorul european”, trâmbitat cu atâta zel, e piar politic, iar „independenta” pe care, chipurile, am obtinut-o acum 20 de ani este una formala. Elitele politice zise „nationale si democratice” se prefac a nu vedea aceasta realitate, ba dimpotriva, prinse în dantul nebun al oportunismului si al setei de capatuiala, îi imprima evenimentului de la 27 august 1991 maretie de simbol, lucru care convine de minune rusilor - ce-i mai pot reprosa moldovenii Moscovei când ei însisi striga la toate colturile ca sunt independenti!?
Rusii n-au plecat niciodata din Moldova; dupa disparitia URSS si declararea independentei pe 27 august 1991, locul functionarilor de partid si de stat rusi l-au luat nomenclaturistii moldoveni, educati în scolile de partid si în laboratoarele KGB-ului rusesc. Pe acestia a mizat si mizeaza Moscova. Fiind „de-ai nostri”, acestia au fost mai credibili si au promovat cu mai multa eficienta politica imperialismului rus, care între timp si-a schimbat vesmintele, îmbracându-se în toga democratiei. A doua forta pe care a mizat si mizeaza Moscova sunt minoritatile nationale rusificate si nostalgice. Astfel, nostalgicii moldoveni si nostalgicii rusofoni formeaza o coloana impresionanta, redutabila, capabila sa determine soarta alegerilor si cursul politic al R. Moldova.
Europa dublelor standarde
De doi ani, R. Moldova e într-o criza politica adânca, nu-si poate alege presedintele si asta se întâmpla de aceea ca, printr-o minune, în cadrul a doua scrutine parlamentare consecutive, s-a înregistrat un scor electoral de relativa egalitate. Comunistii (nostalgicii moldoveni si minoritatile rusofone), pe de o parte, si partidele din AIE, pe de alta, sunt cele doua fete ale lui Ianus: una priveste înainte, spre Europa, alta - înapoi, spre Rusia. S-a ajuns la un fel de paritate, practic fara solutii, în conditiile când niciuna dintre „fete” nu e dispusa sa cedeze. La un moment dat ni s-a parut, iar unora li se mai pare si acum, ca „Europa ne va salva”. Experienta de 20 de ani, dar si instinctul istoric ne sugereaza ca miza se poate dovedi falsa, pentru ca Europa este si ea un fel de Ianus cu doua fete si practica dublelor standarde nu-i este deloc straina. Preocupata, în vorbe, de drepturile omului si de drepturile minoritatilor nationale, Europa, în practica, nu observa ce se întâmpla în teritoriile care au facut parte din URSS. Astfel, în timp ce noua, moldovenilor, ne impune „valorile” multiculturalismului si ale tolerantei etnice si religioase, Europa nu vede ca în R. Moldova sunt încalcate de fapt drepturile majoritatii, ale natiunii titulare: razboiul informational rusesc împotriva R. Moldova, transformarea Mitropoliei Moldovei într-o filiala ideologica a Moscovei, mentinerea trupelor rusesti în regiunea de est a Moldovei s.a.
La fel de toleranta este Europa si fata de politica de deznationalizare a Ucrainei promovata în raport cu românii din sud si din nordul Bucovinei. Încet, dar cu metoda, românii din aceste tinuturi, rupte de Moscova din trupul Moldovei si anexate la Ucraina dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, sunt transformati în moldoveni, se închid scolile românesti, se reduce catastrofal sfera de functionare a limbii române. Nu tin minte niciun caz când Europa ar fi luat atitudine fata de aceasta stare de lucruri.
Un mit salvator – integrarea europeana
Ultimii doi ani, moldovenilor li se serveste, ca anestezie, cu multa insistenta si tam-tam propagandistic, un nou „mit salvator” - integrarea în Uniunea Europeana. Niciodata, niciun important functionar de la UE nu ne-a spus, fie si cu aproximatie, când se va produce visatul eveniment. Am fost serviti doar cu promisiuni vagi, ambiguitati si laude ca în ultimul timp suntem baieti buni. De fiecare data când trebuie sa ia o pozitie clara si o decizie univoca, importanta, vizavi de R. Moldova, Europa cere o pauza si se consulta cu Moscova. Se confirma a câta oara vechea întelepciune despre aceea ca desteptul promite, iar prostul trage nadejde. La fel procedeaza si SUA. Ce s-a schimbat în atitudinea Moscovei fata de R. Moldova dupa „vizita istorica” a lui J. Biden la Chisinau? Nimic. Si nici nu se va schimba, fiindca America nu-si va sacrifica interesele ei globale si nu va merge la o confruntare cu rusii de dragul R. Moldova!
De ce e scoasa din ecuatie România?
Le place unora sau nu le place (dar nu le place!), R. Moldova nu are alt aliat firesc si sincer decât România. Europa, manipulata de Moscova, face totul ce-i sta în puteri pentru a nu admite o apropiere prea strânsa între Chisinau si Bucuresti. Se încearca în diverse situatii ca România sa fie scoasa din ecuatie si înlocuita cu Ungaria sau alta tara, României i se reproseaza ca acorda prea multor români basarabeni cetatenia româna, presa occidentala uneori se sincronizeaza uluitor de reusit cu cea ruseasca atunci când e vorba de a mai turna un strop de venin în relatiile dintre Chisinau si Bucuresti. Se pare ca Europa lucreaza mult si în directia de a convinge administratia de la Chisinau ca o apropiere prea mare de România nu e vazuta de ea cu ochi buni, de unde reiese ca drumul Moldovei spre UE nu trece prin România, ci prin Ungaria sau, în cel mai rau caz, prin Rusia. Astfel, nu putem scapa de senzatia ca Moldova a fost totusi sacrificata pe altarul intereselor marilor puteri, iar promisa integrare europeana este bombonica ce i se baga în gura unui prunc, ca sa nu plânga si sa-i deranjeze pe cei maturi. De ce e scoasa din ecuatie România? Pentru ca asa vor rusii. Gazele rusesti sunt mai importante pentru Europa decât aspiratiile moldovenilor, unde mai pui ca R. Moldova are si o „justificare” - a doua fata a lui Ianus, care se uita spre Rusia.
Si totusi, se învârte!
Starile de spirit nostalgice, proruse si procomuniste sunt înca puternice în R. Moldova, dar au o dinamica evident negativa. Doi ani de guvernare necomunista, cu toate neajunsurile ei, au spulberat mitul despre PCRM ca unicul partid care poate guverna Moldova. În fiecare an se includ în viata politica generatii noi, afectate mai putin sau chiar deloc de ideologia comunista. Moscova simte ca cedeaza pozitiile si de aceea e alertata si si-a activizat „trupele”. În locul comunistilor plecati de la guvernare ea a plodit fel de fel de „ONG-uri” si „partide” care s-au inclus activ în lupta pentru „salvarea R. Moldova de românism”. Faptul ca duminica la o manifestare antiromâneasca organizata de Partidul „Patriotii Moldovei” s-au adunat cu chiu, cu vai doar vreo câteva zeci de nostalgici matuselemici dovedeste ca lucrurile le merg prost. Faptul ca pe prima linie în lupta împotriva românilor basarabeni si a României sunt împinse nulitati de teapa lui Dodon dovedeste acelasi lucru. Aceasta înseamna ca exista premise reale ca R. Moldova sa devina un „Ianus” cu o singura fata, care priveste înainte. Bineînteles ca rolul Europei în acest proces este important. Dar cu o conditie: elitele politice de la guvernare sa-si revada filosofia guvernarii, sa treaca de la vorbele despre reforme la înfaptuirea reformelor, sa înceteze cochetaria si chiar complicitatile cu comunistii lui Voronin, sa termine hartuielile din sânul Aliantei, sa ceara de la Europa garantii, nu promisiuni goale, sa treaca efectiv la derusificarea, desovietizarea, decomunizarea si decriminalizarea R. Moldova, sa puna capat coruptiei, sa traga la raspundere grangurii fostului regim, sa spuna adevarul despre 7 aprilie 2009, sa renunte la serviciile fostei nomenclaturi a lui Voronin din administratia statului, sa reseteze relatiile cu România, sa se implice efectiv în destinul moldovenilor din teritoriile aflate azi în componenta Ucrainei, sa limiteze influenta ruseasca asupra R. Moldova, sa trateze problema integrarii europene ca pe una de politica interna, nu externa. Numai astfel vom putea spune ca vectorul politic al R. Moldova e cel european. Daca nu facem asta, înseamna ca facem demagogie. Demagogie ca ideologie de stat…
Un articol de: Constantin Tanase