Juramântul pe care fiecare deputat comunist l-a depus în fata colegilor sai – ca va vota „în stricta conformitate cu deciziile colective ale partidului” – scoate în evidenta obsesia si disperarea care i-a cuprins, dar si lipsa de imaginatie. Putin mai ramânea sa semneze cu sânge ca nu îl vor vota pe Lupu. Asemenea ritualuri preluate din practica pioniereasca si comsomolista nu sunt în spiritul democratiei si nici al Constitutiei RM care spune ca, „în exercitarea mandatului, deputatii sînt în serviciul poporului”, nu al vreunui partid sau ideologii. E un lucru obisnuit în practica occidentala ca unii deputati sa manifeste „independenta” si sa voteze altfel decât voteaza fractiunea din care fac parte.
Un exemplu recent: trei deputati democrati din Camera Reprezentantilor din SUA au votat împreuna cu deputatii republicani anularea legii asigurarilor de sanatate, adoptata la initiativa lui Barack Obama si considerata drept una marcanta pentru programul sau guvernamental. Nimeni însa nu a cerut linsarea lor morala pentru aceasta.
Nu este inspirat nici refuzul PCRM de a discuta cu AIE conditiile de votare a presedintelui RM înainte de stabilirea datei alegerilor. Seamana a fi un gest meschin, neprincipial. Odata ce Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte pe 8 februarie în aceasta chestiune, ce rost ar avea stabilirea unei date acum? Iar cu retragerea proiectului de lege privind modificarea art. 78 din Constitutie, prin care numarul necesar de voturi pentru alegerea presedintelui RM se reducea de la 61 la 51, comunistii si-au taiat ultima creanga de sub picioare, posibilitatea de a contribui la deblocarea situatiei fara a-l vota pe „tradatorul” Lupu.
Chiar daca e perfect legala, aceasta actiune este politicianista, cinica, imorala, menita sa complice, nu sa simplifice iesirea din criza. Sa ne imaginam ca în orele de vârf este blocata circulatia pe una din strazile principale. Cam acesta este sensul demersului comunist: sa blocheze una din caile de rezolvare a problemei alegerii sefului statului.
Acum nu le ramâne decât sa insiste asupra unui candidat apolitic, în timp ce AIE mai are o optiune, în afara de cea a negocierii cu fiecare deputat comunist în parte. Desi în aparenta PCRM se afla într-o pozitie câstigatoare, la o privire mai atenta, lucrurile nu stau tocmai asa. Ei risca sa cada în groapa pe care i-au sapat-o lui Lupu si Aliantei.
Ca sa nu fie învinuiti de inflexibilitate, de declansarea unor alegeri anticipate, liderii AIE trebuie sa accepte scenariul PCRM privind alegerea în functia de presedinte al RM a unui candidat care sa nu fie membru al vreunui partid politic, oricâte argumente s-ar aduce împotriva acestei idei. Lupu trebuie sa faca un pas înapoi în numele interesului national, al stabilitatii social-politice, iar Mihai Ghimpu trebuie, la rândul sau, sa se împace cu gândul ca ar putea sa nu ocupe niciuna din cele trei functii supreme în stat.
Nimeni însa nu-i poate interzice lui Lupu sa candideze independent, fiind înaintat de cei 15 deputati PD. Asa ca fiecare din cei 101 deputati sa aiba posibilitatea sa voteze fie pentru candidatul apolitic, identificat în cadrul negocierilor dintre AIE si PCRM, fie pentru Marian Lupu.
Ce vor întreprinde comunistii atunci? Refuzul de a intra în cabina de vot îi va face în mod automat responsabili de declansarea alegerilor anticipate. E adevarat, exista riscul ca unii deputati AIE sa nu voteze pentru Lupu, dar pasul lor va fi contracarat de riscul ca PD sa iasa ulterior din AIE si sa faca alianta cu PCRM, daca partidele liberale nu vor respecta acordul de formare a Aliantei.
Fireste, acest scenariu nu exclude negocierea cu fiecare deputat comunist în parte. În pofida „juramântului” depus, care nu are nicio valoare juridica, s-ar putea ca unii dintre ei sa înteleaga ca jocurile politicianiste au mers prea departe, ca prea s-au încrâncenat, ca uneori e mai onorabil sa accepti înfrângerea în jocul democratic, decât sa te faci de râs împotrivindu-te fara rost, în detrimentul interesului general, compromitând definitiv clasa politica moldoveneasca.
