Zilele trecute am recitit capitolul despre Spinoza din minunatul volumas al lui KoÅ‚akowski, Why Is There Something Rather Than Nothing: 23 Questions from Great Philosphers, tradus în engleza la Basic Books, acum zece ani, în 2007, de fiica gânditorului, Agnieszka KoÅ‚akowska. Fiecare capitol din volum se încheie cu câteva întrebari propuse de KoÅ‚akowski în raport cu ideile discutate. În cazul lui Spinoza, iata ultima întrebare, care consider ca este potrivita unui capitol despre KoÅ‚akowski însusi: „Daca am sti cauzele propriilor emotii si pasiuni, ar disparea oare aceste emotii si pasiuni? De exemplu, ar disparea tristetea, asa cum afirma Spinoza, daca i-am afla originea?”
KoÅ‚akowski nu a renuntat niciodata la scepticismul sau lucid. A adoptat o viziune eclectic-generoasa care îl facea sa se identifice cu paradigma liberalismului conservator socialist anticomunist. Acelasi KoÅ‚akowski a respins rationalizarile sofistice care urmareau (ori mai urmaresc înca) sa legitimeze faradelegile totalitare în numele acelui imposibil avenir radieux, al zorilor cântatoare (les lendemains qui chantent): „Crimele înfaptuite în numele Weltgeist-ului nu sunt cu nimic mai putin crime”.
Este o pozitie consonanta cu tezele Monicai Lovinescu si ale lui Virgil Ierunca, o premisa teoretica si morala care a stat la baza Raportului Final al Comisiei care a condamnat dictatura comunista din România. KoÅ‚akowski a pornit ca filosof catolic, si-a terminat viata pamânteasca în spiritul personalismului neo-tomist. Oricine va dori sa înteleaga rolul religiei în lumea de azi, functiile mitului, relatia dintre ideologie, utopie si istorie, va trebui sa citeasca lucrarile sale. Marea paranteza marxista s-a consumat odata cu scrierea trilogiei, cel mai devastator necrolog al doctrinei creata de Karl Marx pe care ni-l putem imagina.
În urma cu câtiva ani, Horia-Roman Patapievici a facut o caracterizare memorabila a Principalelor curente ale marxismului (trilogia a aparut în româneste la Curtea Veche): „Ce fel de capodopera este capodopera lui KoÅ‚akowski? Este o capodopera de stil, una de eruditie istorica si una de gândire. Este în stilul sau ceva fundamental civil: o politete netrucata si lipsita de prefacatorie, bazata pe un fond de neabatuta intransigenta a judecatii. Lucru rar.”
L-am întâlnit în câteva ocazii, am corespondat. Sunt sigur ca a fost fericit la aflarea vestii ca trilogia sa a fost în sfârsit publica în limba româna, un efort editorial pe care l-am initiat cu sprijinul generos al lui Grigore Arsene, al Institutului Cultural Polonez, al lui Jarek Godun. Am scris prima oara despre KoÅ‚akowski în revista Agora condusa de Dorin Tudoran. Am avut atunci bucuria de a afla personal de la KoÅ‚akowski ca îmi citise articolul, folosindu-se de cunostintele sale de latina si franceza. Daca as fi întrebat care este filosoful contemporan care mi-a marcat cel mai puternic evolutia spirituala, n-as ezita sa-l numesc pe KoÅ‚akowski (alaturi de Hannah Arendt si Isaiah Berlin).
Daca primul volum al trilogiei se ocupa de fundamentele doctrinei construite de chiar cei numiti „clasicii marxismului”, al doilea exploreaza „vârsta de aur”, momentul istorico-politic si teoretic al social-democratiei devenita o miscare globala, deci „Biserica” universala. Este vorba de ceea ce s-a numit marxismul Internationalei a II-a, un conglomerat de fapt extrem de sincretic în care se întâlneau scientismul pozitivist preconizat de Karl Kautsky cu tezele radical-spontaneiste ale Rosei Luxemburg (cea care avea sa scrie pagini extraordinare de critica a spiritului totalitar bolsevic).
În praxisul Internationalei a II-a s-a dus de fapt o necontenita batalie între cei care sustineau primatul constiintei revolutionare ca forta demiurgica, pe de-o parte, si partizanii unui fatalism empirico-factual; între cei care nu erau dispusi sa renunte la scenariul originar al debutului revolutiei mondiale în zonele avansate ale sistemului capitalist, deci în Vestul industrializat, nu în Estul premodern, si cei care acceptau revizuirile leniniste.
Mizele acestor polemici între directia marxismului occidental si ceea ce avea sa se constituie mai întâi în doctrina bolsevica, apoi în marxismul sovietic codificat de Stalin, au fost imense. Consecintele lor sunt resimtite si în ziua de azi. Oricât de bizar ar putea sa para, exista destui gânditori, unii chiar interesanti, care se dedau iresponsabil flirtului cu obsesiile leniniste, încercând sa resusciteze cumva un gest, un spirit, un moment când revolutia era înca o promisiune nepatata de sângele a milioane de inocenti. Pentru asemenea recurente fantasme frivol-absurde, opera lui KoÅ‚akowski reprezinta un antidot indispensabil.