A avut un admirabil curaj in cateva situaţii extrem de dificile: arestarea dictatorului Ion Antonescu (cu trupele germane aflate in Bucureşti) si greva regala declanşata ca protest impotriva abuzurilor neruşinate ale PCdR, la porunca directa a lui Stalin. A reprezentat o efigie a unei speranţe care refuza sa sucombe timpurilor de mizerie sufleteasca şi materiala numite “construirea socialismului in România”.
Mai presus de orice, era un mare si consecvent iubitor al dreptatii. Detesta opresiunea, injustitia, şovinismul, orice forma de exclusivism. A fost constrâns sa abdice prin diktatul agentilor lui Stalin din România. Aşa-zisa abdicare din decembrie 1947 a fost de fapt o lovitura de stat, un act criminal, ilegitim si ilegal. Urmasii celor care l-au inlaturat pe Rege si au distrus democraţia din România vor varsa acum lacrimi de crocodil. Le spunem direct şi fara echivoc: Sunteţi nişte rai si niste fameni, lasaţi-l in pacea plecarii catre veşnicie, nu va imbulziţi lânga catafalc…
L-am intâlnit de mai multe ori, am purtat discutii despre tulburata istorie a Europei de Est in veacul XX. Era calm, nu simteai nici cea mai mica urma de ranchiuna, de resentiment. Asemeni Reginei Ana, era convins ca reconcilierea trebuie sa se bazeze pe cainţa, nu pe razbunare. Ma inclin cu imens respect si spun: Sa se odihneasca in pace, o binemerita!
Articol transmis la postul de radio Europa Libera