Considerentele ideologice nu-l împiedicau sa devina amic cu un Juan Domingo Perón daca acest lucru servea imaginii sale. În cartea mea Stalinism pentru eternitate poate fi gasita o fotografie cu Ceausescu în vizita la Pol Pot.
Ar fi interesant de stiut care erau contributiile financiare ale PCR la bugetul PC din Spania ori PC din Grecia (de fapt doua partide, dupa 1968, cel pro-sovietic condus de Kostas Kolyannis, apoi de Harilaos Florakis, iar pâna în 2013 de Aleka Papariga, si cel „interior”, condus de Haralambos Drakopoulos, disparut ulterior prin varii fuziuni).
De la Bucuresti au emis ani de zile posturile de radio ale comunistilor greci si spanioli („Vocea adevarului” si „Pirenaica”). Sediul se afla într-o cladire controlata de Securitate de pe B-dul 1 Mai, foarte aproape de fostul Muzeu de Istorie al PCR, actualul Muzeu al Taranului Român.
Exista un film documentar din 2009 al televiziunii culturale spaniole despre Radio Pirenaica, adica postul de radio España Independiente al PC din Spania (filmul îl are drept consilier pe fostul director, Ramón Mendezona, apar în el Carrillo, Mendezona, Irene Falcón, Dolores Ibárruri, Rafael Alberti, deci personaje cheie ale comunismului spaniol; motto-ul este din Manuel Vázquez Montalbán, autorul unei carti oneste si demistificatoare despre Ibárruri, Pasionaria y los siete enanitos).
În februarie 1968, a avut loc acolo o confruntare violenta între adeptii lui Kolyannis (prosovieticii) si cei ai liniei autonomiste (era imediat dupa Plenara a XII-a a CC al PC din Grecia care s-a tinut la Budapesta). Ar fi fost extrem de interesante amintirile lui Pavel Câmpeanu despre aceste teme pe care le cunostea ca nimeni altul (a fost instructor, apoi sef de sector în anii ’50 în cadrul Sectiei de Relatii Externe, responsabil cu chestiunile emigrantilor greci si iugoslavi, sustinatori ai Cominformului).
Din pacate, nu stiu sa le fi scris. Chiar si dupa iesirea sa din aparatul CC, P. Câmpeanu, devenit sociolog specializat în studiul comunicatiilor de masa, a urmarit atent evolutiile din aceste partide si îsi propunea, cum mi-a spus-o într-o discutie purtata la Bucuresti cu putin timp înaintea stingerii din viata, sa scrie un articol pe care sa-l propuna revistei East European Politics and Societies (eram pe atunci editorul revistei, publicasem articolul sau despre aparatul ideologic al PCR în anii ’50). Alte persoane care se ocupau de acesti emigranti erau ilegalistii Lidia Lazarescu (adjuncta de sef de sectie pâna la mijlocul anilor 1960) si Zoltan Benedek (instructor la Sectia Gospodariei de Partid).
Plenara a VI-a a CC al PC din Grecia la care a fost excomunicat micul Stalin al Eladei, Nikos Zahariadis, a avut loc la Snagov în martie 1956 si a fost condusa, din însarcinarea Moscovei, de Gh. Gheorghiu-Dej personal. Principala interpreta de limba greaca la întâlnirile conducerilor de partid româna si greceasca era Amalia Zambeti.
Ar merita publicata cartea lui Dominique Eudes despre destinul tragic al partizanilor greci care nu au acceptat fara murmur dictatul lui Stalin (Les Kapetanios, aparuta prin 1970, cu prefata politologului neo-marxist Nikos Poulantzas). De fapt, cartea a circulat în româneste, într-o traducere destinata strictissim aparatului de partid.
Asemeni filmului L’Aveu care a fost proiectat, în 1970 sau 1971, chiar în sala speciala de lânga CC al PCR. La Bucuresti au fost arestati, la începutul anilor 1950, de catre Securitatea româna, la cererea lui Zahariadis, figuri importante ale PC din Grecia sub acuzatii halucinante, similare celor din procesele-spectacol oficiale.
Dupa unele informatii, fostul membru al Biroului Politic, Kostas Karagheorghis, a fost tinut ostatic si a murit în subsolul locuintei lui Zahariadis din Cartierul Primaverii din Bucuresti (din câte am aflat, era pe strada Gradina Bordei, azi Jean Monnet). Locuiau pe acea strada figuri importante din Securitate, dar si poetul Mihai Beniuc împreuna cu sotia sa, Ema…
Sursa: europalibera.org