Rita fusese casatorita cu ZdenÄ›k MlynáÅ™ (1930—1997), unul din ideologii de vârf ai Primaverii de la Praga si fostul coleg de camera al lui Gorbaciov în perioada studiilor de drept de la Moscova. Reputatul politolog american William Taubman a publicat în 2004 o formidabila biografie a lui Nikita Sergheevici [Hrusciov] (Khrushchev: The Man and His Era, W. W. Norton & Company, 2004).
El recidiveaza în aceasta toamna cu extraordinara poveste a vietii si timpurilor lui Mihail Sergheevici [Gorbaciov] (Gorbachev: His Life and Times, Simon & Schuster, 2017), o carte despre rolul ideilor în istorie si despre transformarea unui om din aparatcicul leninist al tineretii într-un sustinator al pluralismului si libertatii. În absenta apostatilor, tiranii ar domni pentru totdeauna.
William Taubman mai publicase în ianuarie 1990, împreuna cu sotia sa Jane (care este si biografa regizoarei Kira Muratova), o minunata carte intitulata Moscow Spring (Primavara de la Moscova). Ambii traisera si relatasera cât se poate de captivant despre acea perioada când pragul posibilului începea sa fie trecut în fiecare zi, uneori din ora în ora. „Vor publica ei Întuneric la amiaza?” Da, au facut-o. „Vor publica ei Arhipelagul Gulag?” Da, au facut-o.
O gluma care circula în întregul Bloc sovietic la acea vreme surprindea esenta celui de-al doilea, cel definitiv, Dezghet: „Care este diferenta dintre Primavara de la Praga si perestroika lui Gorbaciov?” „Douazeci de ani...” Pionier al studiilor despre Gorbaciov, politologul de la Oxford Archie Brown scria despre „The Gorbachev Factor” (Factorul Gorbaciov).
Aluzia la romanul din 1978 al lui Graham Greene, The Human Factor, este inconfundabila. Iar acum, William Taubman revine în atentie cu detalii psihologice indispensabile menite sa explice de ce anume s-a angajat ultimul secretar general al PCUS într-un efort donchisotesc eroic de a rezolva cvadratura cercului politicii sovietice.
Este o carte care va face cariera în studiile sovietologice si despre care au aparut deja recenzii favorabile din partea unora din cele mai respectate nume ale disciplinei. Istoricul britanic Robert Service, de pilda, actualmente senior fellow la Hoover Institution/Stanford, biograf al lui Lenin, Stalin si Trotki, scria în urma cu câteva zile ca unul din paradoxurile istoriei sovietice este „faptul ca Mihail Gorbaciov, care a facut mai mult ca orice alt lider de la Kremlin spre a-si arata latura personala lumii spectatoare, si-a ocolit biografii”.
Si, continua profesorul emerit de istorie rusa de la Oxford, „nimeni înaintea lui William Taubman nu a reusit un portret psihologic atât de profund... Taubman si-a dedicat multi ani strângând informatii direct de la sursa, de la omul însusi. Trebuie ca nu i-a fost usor.
Când l-am întâlnit pe Gorbaciov la începutul anilor 1990, mi-am distrus si-asa subtirea sansa de a-l face sa se deschida atunci când i-am mentionat ca fac cercetare despre Lenin. Gorbaciov a închis pe loc ceea ce a simtit ca poate fi o conversatie stingheritoare. Taubman, pe de alta parte, i-a câstigat lui Gorbaciov cooperarea totala, chiar daca omul însusi îl avertizase, «Gorbaciov este greu de înteles»”.
William Taubman a scris o carte care încearca sa raspunda —si pare ca o face cel mai bine din toate pâna acum— la întrebarea pe care o lanseaza legitim si David E. Hoffman în recenzia sa din Washington Post: „Cum anume a fost posibil ca un fiu de tarani dintr-o îndepartata provincie a Uniunii Sovietice, care a ajuns la Moscova la Universitatea de Stat «aratând si sunând precum un mujic», care a devenit sef regional al partidului comunist la Stavropol, un protejat al liderului KGB Iuri Andropov si care a continuat sa «tina volume însemnate din operele complete ale lui Lenin pe birou», sa treaca Uniunea Sovietica peste abis, sa puna capat Razboiului Rece si sa înfrânga chiar ideologia comunista pe care o studiase atât de silitor în cartile lui Lenin?”
Sursa: europalibera.org