Odata cu dobândirea independentei, Republica Moldova a instituit organele de baza a statului, inclusiv si Fortele Armate. Atunci, în 1991, nimeni nu-si dadea întrebarea despre necesitatea serviciului militar obligatoriu. Argumentul de baza, în favoarea instituirii serviciului militar obligatoriu, a fost necesitatea crearii unei forte militare pentru a sustine apararea nationala. Era un lucru firesc, în special, reiesind si din conditiile ostile create de fortele separatiste, sustinute de catre fortele militare ale fostei armate a 14, trecute sub jurisdictia Federatiei Ruse. Totodata, pe lânga scopul de baza, de a crea o forta capabila sa apere tara de o eventuala agresiune, serviciul militar obligatoriu avea si misiunea de a crea conditii favorabile pentru implicarea tuturor grupurilor nationale în construirea noului stat independent. Luând în consideratie ca toti barbatii între 18-27 ani trebuiau sa faca 18 luni de serviciu militar obligatoriu, iar dupa aceasta sa fie în rezerva Fortelor Armate, putem presupune ca prin aceasta se intentiona obtinerea unei unitati nationale, necesare pentru dezvoltarea durabila a statului nou creat.
Astazi, dupa 21 de ani viziunile asupra serviciului militar si civil obligatoriu sau schimbat esential atât la conducerea Republicii Moldova, cât si la populatie. Din motive obiective si subiective statul Republica Moldova nu a putut crea conditiile necesare pentru ca serviciile mentionate sa devina într-adevar o obligatiune sfânta a fiecarui cetatean. Implementarea prevederilor cu privire la serviciul militar si civil obligatoriu, stipulate în Constitutie, au fost lasate în voia soartei si, ca rezultat, nu s-au atins scopurile propuse initial. La moment aceste forme de serviciu, în special cel militar, sunt, în marea majoritate, doar pentru cei nevoiasi. Consider, ca reiesind din practica internationala, mediul geopolitic si situatia economico-sociala creata, Republica Moldova trebuie sa renunte pentru perioada de pace la serviciul militar si civil obligatoriu, mentinând aceasta prevedere în Constitutie doar pentru cazurile exceptionale.
Este de mentionat ca majoritatea tarilor din lume au abandonat serviciul militar obligatoriu pentru populatia sa. Anul trecut Germania, pentru prima data dupa mai mult de cinci decenii, a suspendat serviciul militar si civil obligatoriu. Totodata, Germania, ca si Statele Unite ale Americii, si-au mentinut în constitutie în continuare acest serviciu pentru cazuri exceptionale. Actualmente, serviciu militar obligatoriu se pastreaza în marea majoritate a tarilor din Africa si Asia.
Unul din cele mai mari argumente în favoarea mentinerii serviciului militar obligatoriu în orice societate este existenta unui pericol militar extern pertinent în adresa securitatii acestei tari. În opinia mea, la moment nu exista nici o amenintare militara eminenta externa la adresa statului nostru, care ar justifica recrutarea obligatorie a tuturor tinerilor în vârsta de 18-27 ani. Situatia curenta din Europa de Sud-Est este una pasnica. Vecinii Republicii Moldova, România si Ucraina, nu sunt vazuti de noi si ei nu ne vad ca potentiali agresori.
Mai mult, în studiul pericolelor si amenintarilor în adresa securitatii Republicii Moldova, efectuat în 2010 de catre o comisie interdepartamentala, a fost constatat ca pericolele militare nu se regasesc printre pericolele eminente în adresa securitatii nationale. În aceste conditii serviciul militar obligatoriu pe timp de pace nu este necesar si din unele puncte de vedere este chiar nelegitim.
Cu toate acestea trebuie de mentionat ca prezenta pe teritoriul tarii a unei regiuni separatiste si a fortelor militare straine implica mentinerea unei forte militare ca factor de descurajare a actiunilor ostile din partea acestor forte. Forta militara nationala trebuie sa fie bine instruita si mentinuta în gatinta permanenta. Dar trebuie pentru aceasta de chemat sub arma pe o perioada de un an fiecare barbat din tara? Consider ca nu. Mai bine sa dezvoltam o forta voluntara, compusa din militari profesionisti, care ar putea servi interesele Republicii Moldova atât în tara, cât si peste hotarele ei. Aceasta armata de profesionisti ar fi mult mai motivata, antrenata si eficienta decât una obligatorie.
Un alt argument împotriva serviciului militar obligatoriu este dreptul fiecarui om de asi fauri viitorul sau. Odata cu majoratul fiecare tânar poate sa aleaga ce va face mai departe. Unii vor merge sa-si continue studiile, altii vor întra direct în câmpul muncii, dar toti o vor face dupa decizia lor proprie nefiind fortati de nimeni. În acest context cred ca ar fi rational ca militarii sa fie angajati în acelasi mod cum sunt angajati politistii, medicii, profesorii si alti specialisti. Deci, prin contract…
În concluzie, consider ca statul Republica Moldova în conditiile actuale nu are nevoie de serviciu militar si civil obligatoriu. Guvernul trebuie sa depuna eforturile maxime pentru a transfera Fortele Armate în unele profesioniste. Totodata, obligativitatea serviciului militar si civil trebuie sa fie mentinuta pentru perioadele de criza si razboi.