În iulie 2001, atunci cînd la guvernare era Partidul Comunistilor, prin Hotarîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 458-XV cu modificarile ei ulterioare, a fost aprobata lista bunurilor materiale din dotarea Fortelor Armate (în special din dotarea Armatei Nationale) care urmau sa fie comercializate (nu nimicite). De atunci si pîna în 2011 foarte putin s-a realizat pentru îndeplinirea acestei Hotarîri a Parlamentului. Asta în conditiile în care, odata cu trecerea timpului, s-au modificat preturile, munitiile s-au deteriorat, sporind astfel gradul de risc la care erau supusi militarii si populatia din zonele adiacente depozitelor de armament.
În iulie-august 2011, Ministerul Apararii, în conditiile legislatiei în vigoare, si cu aprobarile necesare (faptul dat a fost confirmat în 2011 de Procuratura Militara, iar recent si de Procuratura Generala), a încheiat un contract de vînzare-cumparare a unor active din dotarea Armatei Nationale, incluse în lista bunurilor materiale, în conformitate cu Hotarîrea vizata. Unele dintre acestea aveau „vîrsta” de peste 40 de ani si mai mult de 20 de ani deja se pastrau în depozitele Armatei Nationale, iar în ultimii 10 ani, fiind scoase din dotarea Armatei, se impuneau a fi comercializate ori nimicite.
Analizînd situatia din Armata Nationala si din tara la momentul respectiv, Colegiul Ministerului Apararii a decis sa înainteze conducerii de vîrf a Republicii Moldova propunerea de a comercializa, în caz de posibilitate, aceste active. În luarea deciziei si argumentarea ei, ne-am condus de trei factori importanti.
Primul, prin comercializarea acestor stocuri de tehnica militara si munitii, cu termenul de exploatare si pastrare expirat, s-ar fi minimalizat riscul la care sînt supusi militarii – care le pazesc permanent – dar si cetatenii localitatilor din apropierea depozitelor. Înainte de luarea unei decizii finale, au fost desfasurate sedinte ale Consiliului Suprem de Securitate si Comisiei parlamentare de profil, si-a expus îngrijorarea si Procuratura Generala.
Pentru sporirea securitatii cetatenilor, pe lînga comercializare, Ministerul Apararii, în cooperare cu OSCE si alte organizatii internationale, implementeaza, pe parcursul anilor, un sir de alte masuri, cum ar fi nimicirea munitiilor, paletarea în depozite, reparatia depozitelor actuale, sporirea sistemelor de paza si protectie a depozitelor, constructia unui depozit nou, în conformitate cu standardele internationale. Un exemplu elocvent în acest sens ar putea fi nimicirea pe parcursul anilor 2009-2012 a422 tone de munitii, costul fiind estimat la 3,38 mln lei, Programul de reducere a riscului de explozie la depozitele de munitii, implementat de Ministerul Apararii, în colaborare cu organizatia nonguvernamentala Norwegian People’s Aid, în cadrul caruia au fost paletate circa 600 tone de munitii din dotarea Armatei Nationale si se va construi un depozit de pastrare a munitiilor, cu sustinerea OSCE.
Al doilea factor important a fost executarea legislatiei si a misiunilor trasate de catre Parlamentul Republicii Moldova, care, dupa cum am mentionat anterior, înca în2001, adecis sa fie comercializat excesul de bunuri materiale militare. Reprezentantii poporului au aprobat o lista concreta a bunurilor care trebuiau comercializate. Misiunea a fost pusa – ea trebuia îndeplinita, fie anulata. Odata cu venirea AIE la guvernare, în toate discursurile publice, formatiunile politice constituente ale acestei Aliante, au pledat pentru un stat de drept si respectarea legislatiei. Deci, Ministerul Apararii, propunînd comisiilor interdepartamentale de profil aceasta tranzactie, nu a facut nimic altceva decît sa puna în practica o lege, contribuind astfel la consolidarea statului de drept Republica Moldova.
Si ultimul factor, de asemenea foarte important – factorul economic. Toate tarile, neutre sau nu, produc, vînd si cumpara armament si alte produse cu caracter pur militar sau cu destinatie dubla. Aceste afaceri sînt profitabile pentru state. Nimic nou sub soare. Este un drept al fiecarui stat. Tranzactiile date sînt strict controlate de structurile statului si de unele organe internationale, ca sa corespunda legislatiei, dar nu sînt mereu atît de transparente cum ne-am dori noi. În multe tari, se mentine monopolul în domeniu, dar si un anumit grad de confidentialitate asupra acestor tranzactii.
Comercializarea lotului de armament si munitii din dotarea Armatei Nationale, dar nu nimicirea, a fost realizarea unui drept al Republicii Moldova, care a adus beneficii financiare suplimentare la bugetul national. Pretul de comercializare a activelor Armatei Nationale, inclus în acest contract de vînzare-cumparare, a fost mai mare decît pretul evaluat de comisiile speciale de stabilire a preturilor, ceea ce demonstreaza ca tranzactia a fost benefica, din punct de vedere economic.
Daca nu comercializam aceste active, trebuia sa identificam si sa alocam surse financiare suplimentare pentru nimicirea lor, cum s-a procedat cu 422 tone de munitii lichidate doar în ultimii trei ani. În conditiile crizei financiare si lipsei de resurse strict necesare, inclusiv pentru mentinerea sectorului de aparare a tarii, nu cred ca ar fi fost cea mai lucida solutie.
În plan politic, orice actiune de acest gen poate constitui un risc – adica sa fie interpretata eronat, sau folosita de forte interne si externe pentru a declansa tensiuni diplomatice. În cazul nostru, riscul dat a fost asumat prin decizia celor doua comisii interdepartamentale responsabile de luarea unor astfel de decizii. Cu regret, tensiunile n-au putut fi evitate, atît în interiorul tarii, cît si în relatiile bilaterale cu alte tari. Incidentul a fost aplanat de catre diplomatii moldoveni si reprezentantii Guvernului dela Chisinau.Anultrecut, la receptia oficiala oferita de Ambasada Republicii Azerbaidjan, cu prilejul Zilei Independentei, reprezentantul oficial al Republicii Moldova am fost desemnat eu. Nu cred ca în conditiile în care ar fi existat nereguli, prietenii nostri azeri acceptau prezenta unui demnitar „implicat în scandal” în calitate de reprezentant oficial al Republicii Moldova la o ceremonie diplomatica de acest nivel.
Clar lucru, unii reprezentanti ai torentului pacifist si ai opozitiei actuale ar putea sa ma critice dur pentru aceasta. Eu sînt mai realist si am fost antrenat sa-mi apar tara, chiar si cu arma în mîna, de aceea si aleg optiunile benefice, din toate punctele de vedere, pentru acest pamînt. În aceste conditii nu ma tem sa propun conducerii de vîrf si structurilor abilitate sa ia decizii importante, în statul nostru, solutii netraditionale pentru probleme existente.
Cu toate acestea, tranzactia în cauza a stîrnit un val enorm de suspiciuni si învinuiri în adresa mai multor institutii statale, dar, în special, în adresa Ministerului Apararii. Multi mi-au sugerat ca voi avea soarta ministrului Valeriu Pasat, desi, în ambele cazuri, s-au respectat procedurile nationale si internationale si deciziile au fost colective. Da, s-ar putea. Însa eu stiu ca s-a început un lucru care trebuia sa fie facut înca un deceniu în urma si care,îndeplinit la timp, ar fi adus beneficii mult mai mari pentru Republica Moldova.
În prezent ce ne ramîne de facut cu restul munitiilor si tehnicii de care nu mai avem nevoie? Cred ca va trebui sa le nimicim ori sa le taiem la fier uzat, inclusiv avioanele de vînatoare MIG-29. Nu cred ca cineva va mai accepta sa riste cu reputatia sa în beneficiul Republicii Moldova. Unde-i mintea moldovanului cea de pe urma?