Cine totusi avea în 2011 dreptul sa comercializeze armamentul din dotarea Fortelor Armate ale Republicii Moldova si care a fost procedura legala de realizare a tranzactiei date?
În iulie 2001, atunci cînd la guvernare era Partidul Comunistilor, prin Hotarîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 458-XV cu modificarile ei ulterioare, a fost aprobata lista bunurilor materiale din dotarea Armatei Nationale care urmau sa fie comercializate (nu nimicite). Obiect al tranzactiei din 2011 au fost doar active incluse în aceasta lista.
Prin Hotarîrea nr.61 din 24.01.2002, Guvernul Republicii Moldova a instituit Comisia Guvernamentala pentru comercializarea activelor Fortelor Armate. Aceasta a fost abilitata cu dreptul de a examina ofertele, adoptarea deciziilor privind forma concursurilor sau negocierilor directe, aprobarea rezultatelor si stabilirea potentialilor cumparatori. Conform regulamentului acestei comisii, deciziile se includ în proces-verbal si se expedieaza ministerului respectiv pentru implementarea contractelor si nu este nevoie de o decizie separata a Guvernului. Faptul dat este stipulat si în încheierea Procuraturii Generale.
Analizînd situatia din Armata Nationala si din tara la momentul respectiv, Colegiul Ministerului Apararii a decis sa înainteze conducerii Republicii Moldova propunerea de a comercializa, în caz de posibilitate, aceste active. Comisia Guvernamentala pentru comercializarea activelor Fortelor Armate a analizat si a permis negocierea contractelor de vînzare – cumparare a activelor propuse pentru comercializare. O comisie specializata din cadrul Ministerului Apararii a analizat ofertele parvenite si a negociat preturile cu compania aprobata. Conditiile expuse de comisia interdepartamentala, pretul de vînzare sa nu fie mai mic de cel calculat de grupul de evaluare a costurilor si sa fie respectata legislatia nationala si internationala în acest domeniu, au fost respectate de catre grupul de negociatori.
Contractele, negociate de comisia Ministerului Apararii, împreuna cu documentele ce confirmau destinatia finala a marfei strategice au fost prezentate iaras pentru aprobarea finala Comisiei Guvernamentale pentru comercializarea activelor Fortelor Armate. În baza contractelor semnate si aprobate de Comisia Guvernamentala pentru comercializarea activelor Fortelor Armate si a documentelor ce confirma plata pentru contractul încheiat, o alta comisie, Comisia interdepartamentala de control asupra exportului, reexportului, importului si tranzitiei de marfuri strategice a autorizat exportul obiectelor contractului de pe teritoriul Republicii Moldova. În ambele comisii, destinatia finala a marfii comercializate a fost discutata si aprobata.
Aceste doua comisii interdepartamentale sunt compuse din reprezentantii tuturor ministerelor si agentiilor cu vot decizional în administrarea treburilor si asigurarea securitatii statului Republica Moldova, inclusiv Ministerul Afacerilor Externe si Integrarii Europene, Ministerul de Interne, Ministerul Apararii, Ministerul Economiei, Ministerul Finantelor, Serviciul Informatie si Securitate s.a. Toate aceste institutii, nu cineva individual, au considerat din ca o asemenea tranzactie este binevenita si ca în procesul negocierilor nu s-a încalcat legislatia nationala si internationala. În caz contrar, nu aveau cum sa permita exportul din tara a armamentului si munitiilor vizate în contracte.
Actualmente procedura s-a schimbat. Parlamentul Republicii Moldova, în scopul eliminarii neîntelegerilor de genul celor aparute în cazul tranzactiei din 2011, a transferat responsabilitatea decizionala finala de la Comisiei Guvernamentala pentru comercializarea activelor Fortelor Armate la Guvernul Republicii Moldova. În viitor contractele de acest gen vor fi unicele contracte, care vor fi încheiate direct de Executiv, nu de o agentie specializata.
Dosarul vînzarii armamentului este clasat. Conform Procuraturii Generale încalcari ale legislatiei nationale si internationale din partea autoritatilor si persoanelor responsabile de tranzactiile în cauza nu au fost admise. În aceste conditii, dupa regulile bunului simt, cei care au blamat neîntemeiat ar trebui sa aduca scuzele de rigoare public, asa cum au fost facute si învinuirile. În acest caz cred ca putem sa închidem aceasta fila si sa mergem înainte. Totusi, întrebarea mea este daca dosarul dat a fost clasat pentru totdeauna sau doar pîna cînd conjuctura politica nu va decide ca au nevoie iarasi de un tap ispasitor?