-
Probabil ca domnul Plahotniuc are de câstigat tinându-l în continuare pe domnul Zubco sub suvoiul de ura publica. Numai datorita domnului procuror general, domnul vicepresedinte al Parlamentului nu este persoana numarul 1 din Moldovioara pe care adori sa o urasti cel mai mult. Dar sa revenim la domnul procuror autosuspendat sau aflat în concediu, adica departe de ochii lumii. Stau eu si privesc la toate aceste lucruri si ma întreb, oare cine este desteptul care i-a recomandat domnului Plahotniuc sa-l tina ascuns o vreme pe domnul Zubco? Este o idee minunata. Nu suntem într-o tara civilizata în care scopul primordial este ONOAREA. La noi, ramânerea la treuca puterii este cel mai important tel. Acestea fiind spuse, nu conteaza cât de mult esti urât de oameni, ceea ce conteaza cu adevarat este ca scandalul sa se atenueze. Dupa asta revii la loc’sorul de munca de parca nu s-a întâmplat nimic. Caci moldovenii sunt tare usor de manipulat. Nu va îndoiti de asta. O masa de oameni prost educata, cu multe probleme financiare, neinteresata de viata publica este usor de dus de capastru. Fratilor, este atâta manipulare în tot ce se întâmpla astazi în Moldova încât pâna si unul ca mine, care reuseste sa extraga destul de usor propaganda din informatie, este în dificultate. Manipularea va continua pâna când furia îsi va gasi o alta tinta. Sau poate ca se va stinge de la sine, asa cum se întâmpla de obicei cu moldoveanul cu capul plecat pe care sabia nu-l taie.
-
Domnul Zubco este, însa, un mic mister pentru mine. Toata lumea l-a definit clar ca “omul lui Plahotniuc”. Dupa ce am vorbit cu un prieten bun, care a fost studentul domnului Zubco la facultatea de drept, lucrurile au capatat alte nuante. Din descrierea prietenului meu am aflat ca domnul Zubco are o personalitate puternica pentru a fi pur si simplu omul cuiva. În plus, nu este deloc un om prost, dimpotriva, mintea îi merge brici. Apropo, era printre putinii profesori care refuza sa ia spaga la examene. Mai mult, era un prof dur, de care se temeau pâna si cei mai pohuisti (pentru necunoscatori, nepasatori) studenti. De firile slabe si proaste, de studentii cu neuroni putini îsi batea joc cu ferocitate. Cica îi facea sa plânga, atât de tare îi umilea. Circulau si adevarate legende despre profesorul universitar Zubco. Legenda spune ca niste baieti, studentii domniei sale, s-au suparat pe notele acestuia - nota maxima, foarte rar folosita de Zubco, era 9 - l-au înconjurat într-o seara si au tabarât peste el. N-au stiut însa de puterea fizica fantastica a domnului profesor. Asa ca le-a tras o mama de chelfaneala. Doar unul singur a ramas cuminte sa o încaseze. Ceilalti au fugit. L-a batut rau, dar nu l-a dat pe mâna politiei. Totusi, la examen i-a dat cinci, o nota trecatoare. Pe cei care au fugit i-a picat. Asta este legenda, habar nu am cât adevar si cât folclor studentesc ascunde. De când cu vânatoarea de pomina ma suprinde un lucru: ca acest tip dur, Zubco, a acceptat rolul de las. Un las care se ascunde într-un concediu prelungit, nu vorbeste decât prin departamentul de comunicare.