O capitala plina de masini în care gasesti transport public, cladiri cu multe etaje, apa calda si, culmea-culmilor, chiar un mall. Deci, uimiti de cele vazute, multi straini o sa va spuna ca nu se asteptau la un oras atât de civilizat. Nu luati însa aceasta observatie ca pe un compliment, lauda. Nu este.
Majoritatea vest-europenilor ne considera înapoiati, ramasi mult în urma de caruta civilizatiei, iar daca o sa-si scoata nasul din Chisinau o sa-si dea seama ca au avut dreptate. Din pacate, toata civilizatia, cultura, economia moldoveneasca, atât cât o fi ea, s-a concentrat în Chisinau. Restul tarisoarei, cu exceptia câtorva insulite, se afla în decadere totala. Saracele noastre comunitati rurale! Nu sunt genul care glorifica trecutul sovietic, dar când ma uit în urma, la copilaria mea, îmi amintesc viu satul înfloritor, curatenia de pe ulite, barbatii care parca aveau alte interese decât sa bea pâna în nestire. Elevii aveau “cercuri scolare”, un fel de cursuri unde învatau de la împletit la sculptat în lemn. Adultii erau antrenati în evenimente sportive, culturale. Se organizau spectacole. Satul avea fanfara, echipa de fotbal. Biblioteca era alimentata cu carti în fiecare luna, chit ca acestea erau în chirilica ori rusa. Cinematograful rula filme, dar si desene animate.
Politistul era respectat, doctorul îsi stia meseria si chiar trata bolnavi, primarul era un bun organizator. Repet, nu glorific comunismul sovietic, dar pe vremea aceea satul moldovenesc nu era o desfundatura cu multi oameni saraci si ametiti dis-de-dimineata cu Speek-usor. Din nefericire, copiii de astazi, dupa scoala, asta daca mai merg la scoala, se retrag undeva prin tufisuri si trag câte o tigara, beau ceva mai tarisor, iar apoi se pregatesc de… discoteca. Discoteca si barul sunt singurele puncte de atractii ale tinerilor moldoveni de la sate. Imaginile pe care le-am vazut pe www.protv.md, în care doi tineri beti ranga, un el si o ea, se bat de mama focului reprezinta adevarata fata a bastinii noastre rurale. Pe vremuri, o fata care primea note proaste era rusinea satului. Astazi, o fata cu sânii pe afara, care se bate de la egal la egal cu un tânar, ambii foarte beti, nu mai este deloc o noutate.
Se poate mai rau de atât? Da, se poate. Atâta vreme cât politicienii de la Chisinau se gândesc mai mult cum sa ramâna la putere, cum sa-si umple buzunarele decât la cum sa ne faca viata mai buna; atâta vreme cât politicienii se cearta, duc o viata paralela cu cea a saracilor moldoveni, nimic nu o sa se schimbe. Ei cu ale lor, noi cu ale noastre. Ne întâlnim doar la alegeri. Ei ne mint, noi nu-i credem, dar îi votam si mergem mai departe. Satele noastre au intrat într-un hau negru si fara fund. Ti se strânge inima când vezi copii de 12 ani care nu stiu nimic altceva decât sa se îmbete, sa fumeze si sa se gândeasca unde vor pleca la munca atunci când vor creste oleaca. Aveam câtiva vecini, copii buni, cu care ma mai jucam în copilarie. Eu eram cel mai mare, prin clasa a 7-a, ei abia învatau sa scrie. Când revin în sat nu-mi vine sa cred când îi vad si stiu ca nu au nimic luminos în viata. Cel mai grav, ei nici nu realizeaza asta. Întunecimea lor este si întunecimea satelor. Peste Moldovioara rurala s-a lasat noaptea neagra. Saraca noastra Moldovioara! Saracele noastre sate!