26.03.2012

Vitalie Cojocari: Unionisti versus statalisti

Unionistii si statalistii si-au dat intalnire ieri in centrul Chisinaului. Ce a iesit? Am vazut cu totii. imbranceli, huiduieli care nu le fac fata nici unora, nici altora. Este extrem de urat sa vezi barbati si femei in toata firea care se cearta fix ca in Piata Centrala, jignindu-se ca ultimii descreierati.
Vitalie Cojocari: Unionisti versus statalisti

În contextul celor întâmplate eu am o nedumerire. Cum este posibil ca cele doua grupari care se urasc, este evident asta si pentru un pusti de gradinita, sa se fi întâlnit fata în fata? Cine a permis acest lucru? Cine este de vina? Cine raspunde?

-

Iata niste întrebari care necesita rapid un raspuns. Si stiti de ce? Pentru ca, am eu impresia, cineva are nevoie de aceste violente. O fi având nevoie sa iasa scântei între românism si moldovenism/statalism pentru a întoarce privirile de la un foc în toata regula. Nu stiu cine este acel cineva. Din ce stiu însa, primaria Chisinaului da aprobari pentru astfel de manifestatii. Mai stiu ca, atunci când se dau aceste aprobari, functionarii sunt obligati prin lege sa informeze politia si alte institutii de mentinere a ordinii publice. Totul pentru a proteja manifestantii de cetatenii care vor fi avut treaba prin zona si invers, sa-i protejeze pe trecatorii pasnici de protestatari. Or, în conditiile în care avem doua mitinguri, nu s-a gândit nimeni ca cele doua parti se vor intersecta, se vor înjura, se vor îmbrânci? Un angajat al statului trebuie sa plateasca în vreun fel pentru ca a permis ciocnirile. Mai mult, eu înclin sa cred ca prin “stângacia” politiei, a functionarilor, manifestantii au fost practic instigati la ura interetnica. PMAN a fost un ring, iar luptatori - unionistii si statalistii.

-

Si înca ceva. Sper sa nu-mi atrag înjuraturi, la fel cum s-a întâmplat în cazul mult iubitului presedinte al moldovenilor, domnul Nicolae Timofti, despre care am scris sincer, iar sinceritatea mi-a adus niste comentarii în raspar. În fine. Vreau sa va zic, stimabililor, ca, în ceea ce ma priveste, nu-mi plac în aceeasi masura nici unionistii nici statalistii. Pe primii nu-i halesc deloc din câteva motive. Se declara români, dar multi nu pot lega doua cuvinte mai corect. Eu cred din tot sufletul ca România începe de la limba româna. Nu poti sa te declari filoromân si sa fii agramat în acelasi timp. În plus, unionistii par, nu stiu de ce, încremeniti în proiectul podurilor de flori. Nu au venit cu nimic nou fata de ceea ce se scanda în anii ‘90 în PMAN. Aceleasi lozinci, doar ca mai putini oameni. Mult mai putini. Unionistii mai au o problema, parerea mea, sunt prea patimasi, chiar fanatici. Au ochi de fanatici, adica pupilele dilatate când vorbesc despre subiectul preferat: Unirea cu TARA. Ei bine, un cetatean apolitic, care este interesat, saracul, doar de ce urmeaza sa puna pe masa, îi va baga pe unionisti în tagma iehovistilor, penticostalilor, a celor exaltati de o idee. Sincer, mi se pare o abordare gresita.

-

Acum statalistii. Îmi pare rau ca am vorbit de rau limba româna a unionistilor, caci româna statalistilor este execrabila. Când îl auzi pe un statalist vorbind, zici ca abia învata cuvintele. Icneste, se bâlbâie, repeta la infinit aceleasi cuvinte si, foarte important, baga rusisme la greu. Româna statalistilor nu este româna, dar probabil ca ei asta îsi doresc. Totusi, din pacate pentru ei, sunt pierduti ca vorbitori: la fel de prost se descurca si în rusa. Câteodata îi banuiesc chiar de un intelect mai redus, cu mari lipsuri în ceea ce priveste limba, logica, istoria, geografia. Dar probabil asta si vor. Nu în cele din urma, statalistii sunt, asta este strict parerea mea, mult prea agresivi. Iar violenta, oameni buni, este un semn clar al lipsei de civilizatie.

-

Asadar, eu nu sunt nici cu unii, nici cu altii. Eu astept sa vina cineva, un lider politic care sa reconcilieze cele doua tabere. Nu-mi doresc deloc o tara, tarisoara dezbinata etnic. Si nu conteaza când se va uni, daca se va uni cu România. Conteaza sa fim întelegatori, sa le permitem tuturor sa-si expuna parerile, sa celebreze ce momente ale istoriei vor. Sa nu punem pumnul în gura, caci numai asa dam semnale Europei ca stim sa fim diferiti, dar si uniti.